De ce are Cenuşăreasa pantofiori de sticlă?

Toată lumea ştie, încă din copilărie, povestea clasică a Cenuşăresei: persecutată de o mamă vitregă haină, protagonista ajunge la muncile de jos, în bucătărie, e împiedicată să ia parte la balul prinţului şi e salvată de către o zînă, care o metamorfozează într-o fiinţă luminoasă, condiţionînd participarea ei la bal de părăsirea palatului regal înainte de miezul nopţii; fugind din braţele prinţului pentru a respecta consemnul, Cenuşăreasa lasă în urmă un pantof de sticlă, cu ajutorul căruia va fi, ulterior, recunoscută. În clasicul catalog de teme folclorice Aarne-Thompson, basmul figurează în dreptul tipului 510A („eroina persecutată“), cercetătoarea britanică Marian Roalfe Cox identificînd, în Cinderella  (1.) (1893), 345 de variante, întinse, cu mici sau mari diferenţe, pe toate continentele. Înainte de a ajunge în celebra colecţie de basme a Fraţilor Grimm, Cenuşăreasa apare pentru prima oară în Europa modernă în culegerea de poveşti napoletane a lui Giambattista Basile, din 1634, cunoscută în general sub titlul de Il Pentamerone, deşi povestea gestaţiei este puţin mai lungă. Născut în 1566, Giambattista Basile moare în 1632, după o carieră de militar pusă în serviciul mai multor puteri, inclusiv a Veneţiei. În 1634 şi 1636, sora sa Adriana îi publică, în două volume, culegerea de […]