„Timp vîndut“ şi „timp salvat“ la Czesław Miłosz

Născut într-o Polonie sufocată de comunism şi rîvnită cînd de ruşi, cînd de nemţi, într-un ţinut care din polonez devine peste noapte lituanian, studiind într-un oraş ocupat rînd pe rînd de ruşi, germani, lituanieni, polonezi, lituanieni, germani şi ruşi, autoexilat pentru treizeci de ani la Paris şi de aici într-o Americă în care află o ţară a exilului per se, Czesław Miłosz a devenit o figură mitică a disidenţei şi un profund şi subtil „scriitor al lumii“. O lume a cărei neînfricare o admiră de la distanţă, dar a cărei ordine nu o poate accepta şi o cuprinde de aproape, într-o plasă ţesută din nodurile complicate ale întrebărilor care înfierbîntă mintea Omului ce pune pe primul plan în ierarhia valorilor libertatea de gîndire. Gîndirea captivă, titlul unuia dintre cele mai cunoscute volume ale sale, a devenit un concept-metaforă ce exprimă marele său regret, acela că „nu ştim să trăim goi. Trebuie să ne înfăşurăm mereu în coconul construcţiilor noastre mentale, al stilurilor noastre schimbătoare din filozofie, politică şi artă. Conferim sens antisensului“ (Privind dinspre Golful San Francisco).   Preocuparea constantă pentru cauzele şi formele sub care se manifestă gîndirea subordonată prejudecăţilor şi – la un alt nivel – supusă ideologiilor […]