Ileana Sonnabend: o Pythia a artei moderne

Profeţii şi pierderi Spiritul avangardei şi vocaţia de a impune noul în arta modernă şi postmodernă a lumii au rădăcini de necontestat şi în România. Deşi, să nu uităm de teatrul absurdului şi de Eugen Ionesco, „plantelor“ născute în solul naţional le prieşte mai degrabă răsădirea lor în alt pămînt decît în cel al obîrşiilor. Exemplele sînt cunoscute, Brâncuşi este unul dintre cele mai năucitoare şi confirmă regula de mai sus. Se ştie cît am pierdut în cazul lui prin desincronizare şi defazare… Sîntem consecvenţi în a reconfirma, mereu, ideea că nimeni nu este profet în ţara lui. Am pierdut Atelierul din Impasse Ronsin. Am pierdut lucrări pe care nu le-am achiziţionat, nici după 1990, la preţuri de zece ori mai mici decît cel obţinut, la cîteva luni, pe piaţa de artă. Am pierdut credibilitatea expertizei, certificînd falsuri, apoi casa părintească a sculptorului de la Hobiţa. Recent, am pierdut donaţia pentru un centru de cercetare, la Tîrgu-Jiu, pe care urma s-o facă doamna Mica Ertegun. O donaţie refuzată care a fost transferată de Mica Ertegun către Oxford University.   Îi cunosc pe o parte dintre românii care s-au impus în prim-planul avangardei europene şi americane şi mi-e cunoscut prestigiul internaţional […]