Profeţii şi pierderi Spiritul avangardei şi vocaţia de a impune noul în arta modernă şi postmodernă a lumii au rădăcini de necontestat şi în România. Deşi, să nu uităm de teatrul absurdului şi de Eugen Ionesco, „plantelor“ născute în solul naţional le prieşte mai degrabă răsădirea lor în alt pămînt decît în cel al obîrşiilor. Exemplele sînt cunoscute, Brâncuşi este unul dintre cele mai …
Acum zece ani, cartea-album Mihai al României publicată la Editura Humanitas de ASR Principele Radu, includea şi două dedicaţii. Una din partea Majestăţii Sale Regele Juan Carlos al Spaniei şi cealaltă scrisă de Alteţa Sa Regală Principele de Wales. Aceste dedicaţii fac parte dintr-un frontispiciu pilduitor nu doar pentru o carte aniversară, pe care-l privim din nou acum, cînd regele României împlineşte vîrsta incredibilă …
Nu mi-aş fi putut imagina niciodată că limbajul unui preşedinte al României, în anul 2011, va putea aduce atît de grave ofense României şi românilor, precum şi tuturor instituţiilor şi valorilor materiale şi spirituale, patrimoniale sau prezente ale ţării noastre. Am fost şocată să aud din gura preşedintelui României, după aproape 67 de ani, în iunie 2011, tocmai cuvintele rostite de Adolf Hitler pe …
Pentru mine, omul este un animal social, dar şi un animal sălbatic. Nici nu ne dăm seama cît de nepreţuită este sălbăticiunea din noi. Cînd am simţit nevoia să povestesc despre tatăl şi mama mea, despre oamenii pe care i-am întîlnit, am înţeles că fiinţa extrem de volubilă şi de sociabilă care sînt renunţă la o parte din sălbăticia care m-a locuit dintotdeauna şi pe …
Am trăit în primii ani la New York, împărţind zilnic biroul şi casa între două adrese. Una, vizavi de Grammercy Park, pe Park Avenue, şi cealaltă, la intersecţia lui Union Square cu Fifth Avenue, aproape de graniţa invizibilă ce delimitează o parte din Greenwich Village, această republică a boemei autentice şi a visurilor, „Republic of Dreams“, cum a …
Aveam doar cîţiva ani cînd am văzut pentru prima oară acest tablou, atîrnat pe peretele din sufrageria pe care o traversam în pripă, buluc, cîteva fetiţe, ca să ajungem iute şi să ne jucăm de-a una şi de-a alta, în balconul Eugeniei. Lumina ce venea prin ferestre şi uşa deschisă de la balcon orbea culorile şi portretul, pe care nu-l prea vedeam decît întunecat …
