Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Zevedei Barbu: ieşirea din labirint
- 07-03-2014
- Nr. 713
-
Michael FINKENTHAL
- ESEU
- 1 Comentarii
E greu să nu te întrebi ce s-ar fi întîmplat dacă un număr de tineri gînditori produşi de universităţile României interbelice nu şi-ar fi încheiat carierele în spatele Cortinei de Fier instaurate la sfîrşitul anului 1947. Sînt mulţi cei care au dispărut de pe scena culturală românească şi chiar dacă unii au reapărut în anii de după 1989, sporadic sau în versiuni cu mult diminuate, ca de pildă Alexandru Dragomir, majoritatea au fost uitaţi cu desăvîrşire (Petru P. Ionescu ar putea fi invocat, spre exemplu). „Uitaţii“ au dispărut în primul rînd pentru că regimul comunist le-a interzis orice posibilitate de a gîndi şi de a se exprima în mod liber. Cei care nu au acceptat compromisul şi colaborarea cu ideologia marxist-leninistă nu au mai avut nici o şansă în noul regim; în cel mai bun caz, au reuşit să supravieţuiască „la margine“ – atît din punct de vedere intelectual, cît şi material. În Ardeal, elevii lui Lucian Blaga sau D.D. Roşca, ai lui Liviu Rusu şi Nicolae Mărgineanu – printre ei Zevedei Barbu, Grigore Popa sau mai tinerii I.D. Sârbu, Radu Enescu sau Nicolae Balotă –, dacă nu au dispărut cu desăvîrşire (ca în cazul lui Grigore Popa), au fost […]
Ma bucur sincer sa constat ca, dupa ce generatiei noastre Zevedei Barbu i-a fost un proscris, azi se fac pasi incurajatori in sensul restituirii operei sale. Am aflat accidental despre aceasta prin anii ’80, intr-o marunta fosta capitala spiritual-culturala de provincie, cind doamna profesoara E.M. (fiica unui cunoscut si revolutionar pedagog al scolii active in Interbelic) mi-a vorbit nu doar admirativ despre om, dar si cu tonuri care pareau a face din Zevedei Barbu un posibil erou al romanelor lui John Le Carré. Inainte de a apuca sa parcurg, peste ani, scrierea de pionierat care e Democracy and Dictatorship, am apucat sa citesc in tara citeva articole din Saeculum, revista “lui” Blaga ; unul dintre ele era semnat de Z.B. iar maniera in care trata tema originalitatii ideilor lui Nae Ionescu (Z.B. opina, ca s-ar aplica, totusi, criterii usor diferite evaluarii originalitatii in prelegeri publice raportata la cea din scrierea tiparita in volum) m-a facut sa pre/simt o atitudine de adevarat gentleman la junele asistent al lui Blaga, caci, ideologic, era la antipodul convingerilor lui Nae Ionescu. Cum originalitatea ideilor acestuia din urma a suscitat citeva ‘round’-uri de dispute in contradictoriu in vremile mai recente (inclusiv in OC), am fost surprins de faptul ca nimeni nu a facut vreo trimitere la acea prima evaluare facuta de Z.B. in Saeculum (am fost cu atit mai surprins sa descopar ca editorul scrierilor lui Nae Ionescu , o distinsa universitara, in alte ocazii citand asiduu din revista “lui” Blaga, nu s-a impiedicat, pur si simplu, de acel articol scris de Z.B. cu zeci de ani in urma). Imi pare ca Zevedei Barbu a avut o inclinare fireasca spre a fi un inainte-mergator temeinic. Trag nadejde ca specialistii care se vor apleca peste scrierile sale vor fi in masura sa convinga (si) in sensul acesta.