CORESPONDENŢĂ DE LA WASHINGTON. Musafirul

Din Place de la Concorde pînă la hotel să fi fost şase-şapte staţii bune de metrou, dar ce metrou să găseşti pe 1 ianuarie 2000, la ore mici ale dimineţii, la concurenţă cu cîteva milioane de francezi şi străini veniţi, ca şi tine, să serbeze la Paris, în stradă, trecerea în noul mileniu? Am pornit prin urmare pe jos şi, ajuns pe Boulevard Haussmann, în faţa unui stand de ziare, am dat cu ochii de pagina întîi a cotidianului Le Monde, aş ghici că era un Le Monde, din care, prin caractere mari cît casa, eram anunţat că Boris Elțîn a demisionat. Uite aşa, tam-nesam, dintr-o vodcă în plus la o adică, preşedintele Rusiei se hotărîse, mi-am zis, să se retragă din politică în ajun de an, secol şi mileniu nou. N-am fost curios nici atunci, nici în primele săptămîni ale acelui an să aflu cine era Vladimir Putin, interimarul care avea să ţină frîiele la Kremlin pînă la alegerile anticipate, convins fiind că istoria, revenită de curînd în matca ei, curgea într-o singură şi sigură direcție şi că de dictatori care să ameninţe pacea Europei nu mai putea fi vorba. Naiv, ce să mai.  Ruleta rusească Recentele evenimente din […]