SFada cu literatura. „Senzoriada“, nu „Ciberiada“ – Teodorescu, nu Lem

Cristian-Mihail Teodorescu este singurul autor român de ficţiune speculativă care a fost nominalizat la Grand Prix de L’Imaginaire şi asta nu fiindcă ciclotronul vieţii l-a aruncat pentru un doctorat în chimie fizică la Paris – de unde uşurinţa cu care se exprimă în franceză şi relaţiile profesionale şi intelectuale pe care şi le-a păstrat –, ci pentru că particulele textuale aruncate în realitate de el sunt încărcate cu o puternică sarcină literară şi au o energie imaginativă extraordinară. Pentru publicul român, o mică fantă de observaţie a fost deschisă în SFadă, cînd textul lui Cristian-Mihail Teodorescu, Transparenţi şi Supraconductori, publicat în antologia nemiriotă Călătorii în timp, de către Antuza Genescu, a fost modelată cu doi termeni din două spaţii literare îndepărtate unul de celălalt: autoficţiune şi hard science. Sinteza ficţională între aceştia, dacă se poate spune aşa, este posibilă şi, mai ales, viabilă în literatura română datorită lui Cristian-Mihail Teodorescu. Ar fi putut fi un caz de stranietate, rămasă doar în amintirea criticului, dacă scriitorul-fizician nu ar recidiva acum, pe mai mare întindere, cu volumul Senzoriada, abia apărut în colecţia Nautilus a editurii Nemira. Avem în faţă a treia carte a lui Cristian-Mihail Teodorescu (după SF Unu şi SF Doi […]