Nostalgia unei mofete spirituale
- 16-05-2014
- Nr. 722
-
DEMÉNY Péter
- Istorie literară
- 0 Comentarii
Încerc, mai jos, o descriere montaigniană a simpatiei mele pentru Cercul Literar de la Sibiu. Va fi dezordonată, personală și subiectivă – așa îi stă bine unui eseu. N-am vrut să scriu note, pentru că nici măcar așa n-aș dori să creez iluzia că aș avea vreo ipoteză bine închegată. Am numai iubiri, nostalgii, dorinţe și dureri. Niciodată n-am înţeles preţuirea sau chiar admiraţia pe care unii i le-au purtat lui Iosif Sava. Firește, nu l-am cunoscut, dar i-am văzut multe dintre emisiuni și am fost pur și simplu bulversat și intrigat de felul lui de a modera. Cel mai enervant interviu l-a făcut cu Ștefan Augustin Doinaș. Vorbind despre colegii săi, despre prietenia care l-a legat de Ion Negoiţescu, de Radu Stanca, de I.D. Sîrbu, de – spre relaţia sa cu Blaga, a spus că au vrut să înveţe limba maghiară. Ei, păi maghiarii trebuie să știe limba română, a replicat Sava. Bine, dar asta e o cerinţă spre ei, a răspuns Doinaș, sau mai degrabă a încercat să răspundă, pentru că Sava nu l-a lăsat. După aceea, cînd cu traducerea lui Faust, proces în care Blaga, deși el însuși a tradus Faust, l-a încurajat pe Doinaș, moderatorul […]