„Am început cu bani împrumutaţi de la cunoscuţi, dar, de cele mai multe ori, de la cămătari“

La începutul lunii martie, Editura Cartier a aniversat 19 ani de la înfiinţare. Nu neapărat acesta a fost prilejul unui dialog cu editorul Gheorghe Erizanu, cît necesitatea de a cunoaşte poveştile unora dintre numele care au schimbat cîte ceva în industria cărţii şi care încă nu s-au gîndit că e nevoie de o istorie a editurilor. Să-ncepem, aşadar, s-o scriem. Data apariţiei editurii? 6 martie 1995.   Cel mai bun an editorial? 1999, anul cînd a apărut DEI-ul. Şi au început să se contureze colecţiile, începute din start.   Cel mai dificil an? 2011, cred. Ne-a ajuns din urmă criza şi idealismul anului 2008, cînd am scos multe cărţi, tiraje mari şi foarte multe coli editoriale. S-au acumulat vînzările proaste din 2009, 2010. Apoi a mai fost încercarea unui politician proeuropean de a prelua editura cu metode deloc ortodoxe.   Speranţa de viaţă a editurii? În momentul lansării: peste viaţa mea biologică. În acest moment: nu spera şi nu ai teamă. Avem de încheiat proiecte peste ani, care sînt demarate. Am intrat în rutina veşniciei. Nu se vede capătul. Şi nici nu-mi pun asemenea întrebări. De altfel, nici la 6 martie 1995 nu-mi puneam asemenea întrebări. Întrebarea era cît putem […]