Care struguri?
- 30-05-2014
- Nr. 724
-
Paul CERNAT
- POLEMICI
- 1 Comentarii
Răspunsul pe care i l-am dat lui Alex. Goldiş pentru ancheta revistei Steaua despre „moartea cronicii literare“ a stîrnit reacţii pro şi contra. Pro s-a pronunţat, succint, Mihai Iovănel în Cultura. Contra – mai pe larg, Daniel Cristea-Enache. Articolul Strugurii sînt acri?, din România literară nr. 22, din 23 mai a.c., nu este însă un text în apărarea onoarei nereperate a cronicii de întîmpinare. Nici în apărarea literaturii române de azi, la ale cărei fructe, vezi Doamne, n-aş avea acces. E un text pro domo, scris în apărarea propriei imagini. Pentru că Daniel Cristea-Enache evită, strategic, să menţioneze ce am scris despre el în respectivul răspuns la anchetă, preferînd să se erijeze în apărător al cronicarilor României literare şi al beletristicii româneşti actuale, voi reproduce cvasiintegral pasajul incriminat din Steaua: „Cel mai dedicat cronicar literar al promoţiei douămiiste, Daniel Cristea-Enache, pare extenuat şi speră să se relanseze, faute de mieux, ca manager al «literaturii de azi». Nici efervescentul Bogdan Creţu nu se mai simte-n largul lui ca raportor al actualităţii, dar, spre deosebire de Daniel Cristea-Enache, s-a ilustrat creator, cu bune rezultate, în interiorul eseisticii şi al istoriei literare. Alţii mai scriu doar despre prieteni, aliaţi ideologici, congeneri sau […]
Mie despărţirea mi se pare evidentă, totul e să fie acceptată, adică să nu devină pretextul unui diferend. Pe de o parte, ai o presă literară de tip magazin şi o anumită sociabilitate care reiese de aici, pe de alta, cercetări literare. A fi academic nu înseamnă a fi plicticos, a fi cool nu înseamnă că eşti consistent. Asta daca chiar crezi in studiile literare. Daca nu crezi decit in vizibilitatea pe care ti-o aduce literatura, mai bine te apuci de politica direct.