„Gorila“ – capitol abandonat (II)

Mai curînd trece cămila prin urechile acului – îmi spuneam, parafrazînd hrisovul Bibliei – decît să reabilitezi romanul Gorila. Odinioară, apăruse în condiţii la fel de vitrege, după instaurarea dictaturii carliste – Virgil Carianopol fiind „amendat cu 4.000 de lei pentru că a aprobat la cenzură Gorila“ (cf. Opere, vol. 18, p. 431), nereeditat apoi în anii dictaturii antonesciene, fiindcă „nimeni n-a îndrăznit să spună pe faţă cu cine se pot asemui eroii cărţii mele“ (cf. Opere, vol. 14, p. 226) şi blamat total în epoca dictaturii proletare ca roman legionar. Este şi motivul pentru care eu însumi perturbasem cronologia ediţiei critice, incluzînd în tomul 9 romanele Jar (1934) şi Amîndoi (1941), deşi Gorila (1938) s-ar fi cuvenit intercalată. Am încercat să-i suplinesc lipsa, adăugînd la sfîrşitul volumului amintit un capitol intitulat „Confluenţe“, cu pagini referitoare la geneza romanului, cu comentarii inedite însoţite de documente edificatoare, între care şi proiectul cărţii în zece capitole, inclusiv „Zorile“, inexistent în versiunea tipărită. Ca istoric literar, îmi făceam datoria faţă de cititorul unei virtuale serii de opere complete, omisiunea cărţii fiind sugerată printr-un tom 10, lăsat liber. Sărind peste el, treceam astfel la o nouă secţiune, dramaturgia rebreniană, compartimentată în două volume. Numai […]