Ce bine trăiam eu înainte de a-l cunoaşte pe Costică Stănescu! Fulgera şi tuna, ploua sau ningea, îmi vedeam de treaba mea, nimeni nu mă supăra. Vorba aceea: n-aveam idei multe, dar fixe: Rebreanu, Rebreanu, Rebreanu, dimineaţa, la prînz şi seara, renunţînd adesea la micul dejun, la o masă ca lumea de amiază şi la cină, înlocuite, ani în şir, cu un sandvici la bufetul …
Să fi avut vreo şase ani cînd „minunile de la Maglavit“ răscoliseră liniştea ţării, datorită lui Petrache Lupu – ciobanul care izbutise să vorbească cu Dumnezeu în persoană. O mie de becali, de vangheli, de băseşti, berceni sau berceşti, care mai de care mondiali de culoare, pestriţi sau get-beget daco-romani, toţi ghiftuiţi financiar, cu ambiţii de bancheri şi moşieri, nu vor ajunge niciodată la popularitatea …
Mai curînd trece cămila prin urechile acului – îmi spuneam, parafrazînd hrisovul Bibliei – decît să reabilitezi romanul Gorila. Odinioară, apăruse în condiţii la fel de vitrege, după instaurarea dictaturii carliste – Virgil Carianopol fiind „amendat cu 4.000 de lei pentru că a aprobat la cenzură Gorila“ (cf. Opere, vol. 18, p. 431), nereeditat apoi în anii dictaturii antonesciene, fiindcă „nimeni n-a îndrăznit să spună …
Mai curînd trece cămila prin urechile acului – îmi spuneam, parafrazînd hrisovul Bibliei – decît să reabilitezi romanul Gorila. Odinioară, apăruse în condiţii la fel de vitrege, după instaurarea dictaturii carliste – Virgil Carianopol fiind „amendat cu 4.000 de lei pentru că a aprobat la cenzură Gorila“ (cf. Opere, vol. 18, p. 431), nereeditat apoi în anii dictaturii antonesciene, fiindcă „nimeni n-a îndrăznit să spună …
Se spune că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. În literatură, se mai întîmplă şi invers: socotelile din tîrg nu se potrivesc cu cele plăsmuite la masa de scris. Una vezi şi te hotărăşti să aşterni pe hîrtie şi, ca la developarea clişeelor-foto, îţi iese invers. Drept dovadă relaţia dintre prototipul romanului Gorila, Pamfil Şeicaru, şi eroul său principal, Toma Pahonţu. Seamănă, …
N-apucasem să public un rînd din ediţia critică Rebreanu şi opreliştile au apărut încă înainte de contractare: – Cum „Opere complete“? Aşa să fie şi pe copertă? – Cu ce vă deranjează? – Păi aşa ceva n-am făcut nici la Eminescu sau la Caragiale! Ca să nu spun că toţi corifeii literaturii române apar într-o colecţie tipizată de „Opere alese“. – Şi ce vină am …
