Poveste tristă despre un spectacol jucat la Bacău

Ştiam, din corespondenţa sa, că Ion D. Sîrbu avusese, în 1984, o premieră la Teatrul Dramatic Bacovia din Bacău cu piesa Plautus şi fanfaronii. Curiozitatea – una absolut ocazională – m-a făcut, acum doi-trei ani, să mă interesez de acest eveniment. Parcă am presimţit că premiera respectivă ascunde o poveste aparte. Pe site-ul instituţiei am găsit afişul spectacolului, cu distribuţia, numele regizorului şi al directorului de la acea vreme. Mi-am propus atunci să discut cu cineva implicat în spectacol. De exemplu, cu directorul teatrului. Mai ales că acesta, actorul Stelian Preda, deţinuse rolul principal. L-am căutat, aşadar, în cartea de telefoane. Şi am avut noroc. Dar de-abia anul acesta, în aprilie, am reuşit să vorbim. Îl sunasem chiar din Bacău, unde mă aflam pentru cîteva zile. N-a fost nevoie să-i amintesc prea multe. După ce i-am spus numele lui Sîrbu, mi-a luat-o imediat înainte: „Nepoţii lui Plautus!“. Nepoţii…, iar nu Plautus şi fanfaronii, care este titulatura originală a piesei, cum apare şi în volumul Bieţii comedianţi (1985). Titlul bătea la ochi Într-o scrisoare trimisă lui Carol Isac, secretarul literar al teatrului băcăuan, în timpul pregătirii spectacolului, dramaturgul revendică titlul autentic: „Revin cu insistenţă la precizarea că piesa mea totdeauna s-a […]