Studiile culturale – acolo şi aici

Am propus colegilor din Asociaţia de literatură generală şi comparată, cu prilejul Colocviului ţinut acum doi ani la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, tema „Cultural Studies“, cu intenţia unui bilanţ provizoriu al acestei discipline (sau, mai exact, mănunchi de discipline) de dată relativ recentă în România, dar practicată deja de cîteva decenii în lumea academică occidentală. Aveam, desigur, în vedere direcţia de cercetare iniţiată, la sfîrşitul anilor ’60, la Birmingham, preluată şi amplificată în anii ’80-’90 în spaţiul american şi impusă apoi în universităţi la scară intercontinentală, pe fundalul mai mult decît favorizant al globalizării.   Speram să analizăm împreună proiectul epistemologic al studiilor culturale, mizele de ordin politic (asumate ca atare) ale acestora, ca şi statutul lor instituţional, disciplinar, reperele metodologice şi perspectivele pe care le-au deschis, ecourile suscitate în sfera publică internaţională. Dar, mai ales, îmi doream să abordăm, într-o perspectivă istorică şi comparatistă, problema aplicabilităţii acestor studii culturale în spaţiul românesc, adecvarea şi eficienţa lor, confruntate cu realităţile locale, cu tradiţiile disciplinare şi mentalităţile intelectuale de la noi.   În scop orientativ (nu limitativ), am propus mai multe repere tematice, dintre care amintesc doar cîteva: Cultural Studies în raport cu neomarxismul, pe de o parte, şi neoliberalismul, pe […]