„Mi-e limpede: cartea de hîrtie se… stinge“
Interviu cu Robert ŞERBAN (featuring Gabriel TIMOCEANU)
- 12-09-2014
- Nr. 739
-
UN Cristian
- Interviu
- 0 Comentarii
De 20 de ani, Brumar ţine Timişoara pe harta editorială. Tocmai despre această rezistenţă vom face vorbire într-o scurtă istorie a editurii, cu Robert Şerban (featuring Gabriel Timoceanu). Împliniţi 20 de ani în 2014. Să fie într-un ceas bun! Cîte titluri s-au adunat? Mulţumesc, să fie! Nu ştiu cu exactitate cîte titluri au apărut la Brumar, ar fi trebuit să fac un recensămînt de la origini şi pînă în prezent. Nu l-am făcut. Contează numărul? Poate că da. Ion Barbu, poetul, a spus, la un moment dat, că, de la un anumit număr încolo, cantitatea devine calitate. Aşa o fi, omul era şi un extraordinar matematician, ştia ce ştia, mai ales că vorba-i şi mai veche. Aşa că încerc o aproximare: peste o mie cinci sute de titluri. Pentru fiecare proiect editorial, sensul dezvoltării a venit, dacă nu dintr-o colecţie sau o carte-emblemă (vezi corespondenţa Eminescu – Veronica Micle de la Polirom sau Istoria critică a lui Manolescu la Paralela 45, cărţi care fixează o editură în conştiinţa – cîtă mai e! – a publicului), dintr-o necesitate sau un pariu special. Mă gîndesc că pentru Brumar ideea de carte obiect a fost definitorie, în primul rînd pentru că […]