Receptarea operei lui V. Voiculescu
Pe marginea „Manualului de limba si literatura română. Clasa a XII-a“; coordonator: Eugen Simion
- 17-10-2014
- Nr. 744
-
Roxana SORESCU
- EDUCATIE
- 8 Comentarii
La 130 de ani de la naştere, receptarea operei lui V. Voiculescu este puternic grevată de informaţii false, de stereotipii de interpretare, de tendinţa de a face dintr-un autor cu totul singular, devenit autor canonic, un autor exponenţial pentru anume grupări sau ideologii. Am ales pentru început exemplul receptării standardizate – receptarea într-un manual. Pentru că oricine poate greşi într-o lucrare individuală. Singura lucrare în care nimănui nu-i este permis să greşească e manualul, prin care greşeala se perpetuează la infinit. Primul pas: dezinformarea standardizată Exemplul care mi se pare cel mai semnificativ: Manualul de limba şi literatura română pentru clasa a XII-a, autori: Florina Rogalski, Daniel Cristea-Enache; coordonator: Eugen Simion, Editura Corint, prima publicare a acestei versiuni: în 2007, reluată pînă în 2014, preţ de librărie în 2014: 26,34 RON. Capitolul „Vasile Voiculescu“ (pp. 54-59) este conceput de „prof. dr. Florina Rogalski, gradul I didactic, Liceul «Şcoala Centrală» (Bucureşti), membră a Comisiei Naţionale de Limba şi Literatura Română, autoare de manuale şcolare şi alte lucrări cu profil didactic“, conform prezentării din caseta de la pagina 2. Alegerea nu este întîmplătoare: lucrarea a apărut în 2002 într-o primă versiune. Carmen Muşat a dovedit atunci că ea conţine un plagiat masiv […]
@autoarea articolului
Cum sa ne surprinda inadecvarile manualului de literatura romana la care va referiti cand in continuare LIPSESC editiile critice pentru majoritatea scriitorilor romani???
Prof. si academicianul Eugen Simion a pastorit – dupa modelul Pleiade- faimoasa colectie „Opere fundamentale”care ar fi trebuit sa elimine acest handicap;in realitate,rezultatul a fost lamentabil!! Despre acest subiect s-a scris cate ceva si in „Observator cultural”(prea putin insa!); din analizele numeroase facute volumelor aparute, incepand din2002-2003 pana in present, a rezultat ca nici alegerea autorilor, nici cea a textelor nu a fost fericita si, mai presus de orice, PUTINE dintre aceste carti sant realmente editii stiintifice, respectiv multe sant pur si simplu „editii recapitulative”, neaduse „la zi”(vezi „Rom. literara, 2003-2008…, art. lui Ion Simut,Al.Sandulescu…).
Referitor la putinele editii critice ale colectiei, acestea sant invaluite in mister: mai nimeni nu le are, de la aparitie s-au procurat greu -in pofida pretului mare-, iar in present , nu numai ca lipsesc total de pe piata, nici n-au intrat in marile biblioteci universitare!!!
Este vorba despre editiile Creanga, Caragiale ,G.Calinescu (romanele)sau Ion Barbu.
Intreb din nou: cum sa avem manuale de romana,cand cu acelasi Eugen Simion& altii decidenti pentru literatura romana nu avem nici astazi decat putine editii critice, invizibile pe piata de carte romaneasca?
@van kiparos
Santeti gresit informat despre cum stateau „pe vremuri „lucrurile cu Editura Didactica si Pedagogica: acesta NU PRIMEA ofertele autorilor si nu decidea nimic in aceasta problema, era doar un supus executant umil al Ministerului,:redactiile /tehnoredactarea etc, raporturile cu tipografiile ..si mai ales grija de a nu aparea ceva subversiv in vreun manual, acestea erau „responsabilitatile” editurii!!!
Cat despre exemplaritatea manualelor de la EDP, inclusiv a celor de romana, de la Abecedar pana la literatura romana cl XII-a, am speranta ca nu mai exista pe piata!
Ce frumos era Vasile Voiculescu! Ce frumos si argumentat scrie doamna Roxana Sorescu!
se materializeaza ideea manualelor alternative!Pe vremuri Editura Didactica si Pedagogica primea ofertele autorilor si ea era responsabila de manualele scolare. Acum sunt mai multe edituri care scot manuale scolare , fiecare cu pilele sale si cu autorii de casa.Oare Ministerul Educatiei nu are un compartiment responsabil de manualele scolare?Eu cred ca ar cam trebui sa aiba. Nu stiu ce mare castig s-a realizat prin manualele alternative.O problema de mare insemnatate ,a educatiei , a devenit cam egala in procedura cu tarabele din piata.Toata lumea scrie manuale scolare!Ministerul elaboreaza programele scolare , insa tot el trebuie sa fie si direct responsabil de continuturile corespunzatoare programelor. Daca la unele discipline , cum ar fi stiintele exacte , profesorul nici nu prea are nevoie de manual , la alte discipline (umaniste) manualul trebuie sa fie cu mare atentie alcatuit.Nu cred ca este bine sa alegem de pe piata manualelor o Istorie a romanilor scrisa chiar cum ii trece prin cap autorului X . Cam la fel si cu manualele de Limba si literatura romana.Nu poti elimina clasici doar pentru a face loc si unor autori contemporani. Hai sa-i lasam sa treaca la cele vesnice si va cerne viitorimea , va alege graul de neghina.
Cat despre academicieni , oameni sunt si ei!Unii „coordoneaza” manuale fara sa le citeasca , altii saracesc de terenuri averea Academiei de Stiinte Agricole (sper ca nu am gresit titulatura) , iar altii sunt mai mult cu politichia .
Ce rusine pentru academicianul Simion sa-si puna numele pe acest manual aberant, cu grave si impardonabile greseli !!!
Capitole despre V. Voiculescu si Arghezi esuate lamentabil, coordonare – ioc, referenti – impaiati, bani multi oferiti cu generozitate, fara vreun control stiintific=Eugen Simion.
ar fi chiar trebuit ca ”marele critic” E. Simion (intrat pan Academie doar pen’ ca a sprijinit pe Iliescu la-nceput de ’90), de fapt, un mic papagal sinistru – cetitzi-i , rogu-va opus-urile da pan anii ’70, chiar cum i-am cetit-o io, ca merita! – sa ”coordoneze” un *manual*?
Pai, simplu: pen’ ca omu’, ne-avand altele mai importante da facut &, fiind dansu’ oleaca mai scuturat, pune botu’ la *ban*!
Ca n-a cetit, e *fara de-ndoiala*. Nu-l acuzatz’, ashadar, pentru ce *nu a facut*! Banu’, l-a luat, insa, fara sa clipeasca. E dintre ”d-ai noshti”, n-asha?
Pentru habarnishtii da pan zona: chiar, cine chiar crede, daca *nu e chiar cretin*, cum ca aceste ”coordonari”, aceste ”super-vizari”, aceste *hahaieli* chiar * sunt*, cumva, espresia v-unui interes, anume, *cinstit*, pentru
a *chiar face* chiar ceva de calitate? Ai sictir.
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
Referentii iau bani frumosi de la buget pentru a-si da acordul sa apara manuale sub orice critica. De unde sa mai capete elevul dragostea pentru literatura romana?
Finalul articolului domnei Sorescu trebuie inramat:
„Referenţi: Acad. Gabriela Pană-Dindelegan, prof. universitar dr., Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti; prof. drd. Diana Hărtescu, gradul I didactic, Colegiul Naţional „Octav Onicescu”, Bucureşti, membră a Comisiei Naţionale de Limba şi Literatura Română, metodist I.Ş.M.B.; prof. Elena Oproiu, gradul I didactic, Liceul „Şcoala Centrală“, Bucureşti, metodist I.Ş.M.B.
Nici una nu a observat nimic, nici măcar pleonasmele, nici măcar limbajul de lemn al comentariului didactic, limbajul de acum patru-cinci decenii.
Doi academicieni, un literat şi o lingvistă, o profesoară doctor în filologie, cu gradul didactic I, dovedită ca plagiatoare şi neclintită de pe poziţia ei, două profesoare cu gradul didactic I. De aici începe.”
Probabil ca este si platit pentru ilustra coordonare. Halal!
Doamna Sorescu: felicitari pentru articol, ati aratat fara putinta de tagada cam ce invata copiii nostri dintr-un manual coordonat de Academicianul Eugen Simion: date gresite, omisiuni, formulari improprii, comentarii de toata jena…
Speram ca domnul Academician Eugen Simion va raspunde la intrebarile doamnei Roxana Sorescu:
„Aţi citit lucrarea pe care aţi coordonat-o? Măcar după ce scandalul care a înconjurat-o îndemna la atenţie maximă. Recapitulez oferta manualului: titluri greşite, texte mutilate, informaţii istorico-literare false şi depăşite, comentarii neadecvate. Dacă aţi citit şi nu aţi observat ce oferă, vă puteţi considera descalificat profesional. Dacă aţi citit, aţi observat şi aţi acceptat, vă puteţi considera descalificat profesional. Dacă nu aţi citit, dar aţi semnat în calitate de coordonator, vă puteţi considera descalificat profesional. Alegeţi. Promovînd o prezentare la acest nivel a literaturii române, discursul despre „Identitatea culturii române“, cu care se deschide cartea, singura dumnevoastră contribuţie la acest manual, devine doar retorică ieftină. Iar perfidul punct 11, ridicat la rangul de trăsătură identitară şi aşezat în fruntea unui manual, neagă în fond tot ce a susţinut întreaga critică românească, începînd cu Maiorescu, pentru a sugera o pledoarie pro domo: marile valori nu expiră atît de repede. „