Populism limbut şi populism mut

Sînt un sceptic în materie de politică. Cred că, din 1990 încoace, traseul politic şi economic al României este determinat de treptata integrare în structuri militare şi economice regionale şi mondiale, abia apoi de performanţe locale. Cred, de asemenea, că ultimii 25 de ani au dat măsura rezervei de oameni politici de care dispunem şi care nu cred că evolueze prea mult în următorii ani. Portretul unui preşedinte ideal mă lasă rece. Noi avem de ales între doi viitori preşedinţi, Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Ca ipoteză de plecare, nici unul nu mi se pare un preşedinte cu care, vorba sloganului, să mă mîndresc: remarca este însă deja redundantă, trăim de mult în perspectiva „celui mai mic rău“, dar asta-i o altă iluzie: „cel mai mare rău“ e puţin probabil să poată veni din interior. Şi nici cel mai mare bine. Fatalmente, punctul meu de vedere este îngust. Cred că următorul preşedinte va avea mereu o umbră de referinţă în performanţa lui Traian Băsescu, despre care se poate spune orice, numai că a fost o prezenţă discretă nu. Victor Ponta a avut la dispoziţie doi ani pentru a se face cunoscut, ceea ce i-a adus, dar i-a şi luat din […]