„Erau atît de multe lucruri «altfel» în acel proiect, încît nu puteai să nu fii sedus“

În mai 2000, se lansa pe piaţă, ca supliment al Ziarului financiar, Ziarul de duminică. Erau vremuri în care ziarele aveau pagini culturale, se plăteau destul de bine colaborările, iar publicaţiile se găseau la vînzare la toate tarabele. Curînd avea să se lanseze TVR Cultural şi lucrurile păreau să meargă uns şi spre o normalitate care dădea impresia că şi industriile culturale îşi vor putea onora creatorii. Tocmai de aceea, apariţia unei publicaţii de top era un semn clar de speranţă pentru mii şi mii de creatori şi pentru un public dornic de a avea acces la informaţie şi reprezentativitate culturală. Practic, într-o presă cenuşie la propriu, ZD-ul aducea culoarea nu doar pe prima pagină. Despre aventura pe print a publicaţiei, care continuă astăzi în on-line, am purtat un dialog cu creatorul ei, Stelian Ţurlea.   Anul 2000 pare, retrospectiv, un an de cotitură în privinţa publicaţiilor culturale româneşti. Pe 29 februarie se lansa revista Observator cultural, iar pe 26 mai apărea pe piaţă Ziarul de duminică. Două proiecte cu totul noi, care păreau, la prima vedere, să nuanţeze opţiunile a două generaţii: prima continua un proiect optzecist, cea de-a doua puncta decisiv pentru nouăzecişti. Cum vedeţi acum, după aproape […]