„Cartea de vizită a unui scriitor e doar propria frază“

Krisztina Tóth este un nume de referinţă în literatura contemporană din Ungaria: cărţile ei sînt traduse în multe limbi şi au fost distinse cu foarte multe premii literare importante. A început ca poetă şi, după mai bine de zece cărţi de poezie, a trecut la proză, prin volumul de povestiri Cod de bare (2006). Ultima carte publicată este tot o colecţie de proze, cu titlul Superglue (2014), în care încearcă să surprindă, prin sondări în cotidianul mic, transformările care au afectat Ungaria de la momentul instalării comunismului şi pînă acum. Krisztina Tóth a fost în România, invitată la FILB, ocazie care a făcut posibil şi interviul de mai jos, un interviu care propune foarte multe piste de discuţie: de la preferinţele ei în materie de construcţie literară, pînă la relaţia dintre literaturile din Est, autorii favoriţi din România şi problemele pe care le generează regimul Orbán la Budapesta.   Ai scris foarte multă vreme poezie, înainte să treci la proză. A marcat această trecere şi o schimbare mai profundă, de interese sau de ordin interior? Mi-am început cariera de poetă acum 25 de ani. Scrisesem cel puţin zece cărţi de poezie cînd am început să scriu proză. Am început să […]