REPORTAJ DE LA PARIS. Şi ca dînsa sîntem noi
- 16-01-2015
- Nr. 755
-
Alexandru DUMITRIU
- EVENIMENT
- 1 Comentarii
Ziua de 7 ianuarie ar fi trebuit să fie una agreabilă în Franţa. Debuta sezonul de reduceri. Nişte reduceri substanţiale. La Chartres, în jurul orei 10, magazinele erau asaltate de cumpărători. Unii se instalaseră în faţa uşilor din timp, pentru a fi siguri că vor beneficia de cele mai bune mărfuri. Vestea masacrului din Paris m-a găsit în Châteaudun, un orăşel de pe Valea Loarei, la 134 de kilometri pe calea ferată de Capitală. Am petrecut întreaga după-amiază pe Internet, urmărind detalii despre această tragedie întîmplată a doua zi după Epifanie, cum numesc catolicii Boboteaza. Franţa nu era străină de ameninţări teroriste. Şi din acest motiv, este interzisă comercializarea artificiilor sau a materialelor pirotehnice. Spre deosebire de Germania, unde Anul Nou se inaugurează într-un vacarm de explozii. De altfel, cerul Parisului nu a fost invadat de artificii în noaptea de revelion. Înaintea Crăciunului, la Nantes şi Dijon, au avut loc atentate jihadiste sîngeroase, doi fundamentalişti islamici intrînd criminal, de la volanul camioanelor, în grupuri de oameni. În noiembrie, musulmanii de pe teritoriul Franţei erau îndemnaţi de recruţi ai Statului Islamic să dezlănţuie o teroare traumatizantă. Fanatismul a luat proporţii abominabile, culminînd cu atacul de la redacţia revistei Charlie Hebdo, situată […]
Înainte de tristul eveniment, Charlie Hebdo era pe linie moartă, cu datorii chiar, acum a ajuns la 7 milioane de exemplare VÂNDUTE devenind chiar simbolul libertății presei. Francezii chiar au un stil de a exagera lucrurile. Nu vreau să cred că presa liberă inseamnă în ziua de astăzi a provoca, a-ți bate joc și a instiga la ură. Refuz asta… Pentru că, din punctul meu de vedere, această revistă chiar asta a făcut și nu numai cu musulmanii, ci și cu romano-catolicii, evreii și românii (făcându-ne pe toți țigani și deci furăcioși). Aveți mare dreptate când vorbiți de ”pilotul automat”, începem să gândim numai în automatisme fără să mai trecem prin filtrul judecății ceea ce facem și gândim. Acesta mi se pare pericolul cel mai mare și nu terorimul. Terorismul asupra gândirii raționale începe să devină adevăratul inamic al păcii în lume.