Turnesolul absurdului şi al fundamentaliştilor

Moartea nedreaptă a ziariştilor de la Charlie Hebdo a scos la suprafaţă mai multe absurdităţi ale lumii în care trăim. Desigur, cel mai absurd este gestul în sine; cînd doi fanatici înarmaţi cu kalaşnikovuri ucid o duzină de umorişti înarmaţi cu creioane, atunci aberaţia devine ininteligibilă. Dar, dincolo de lipsa de fair-play a mijloacelor utilizate, este şocant că acest război al fundamentaliştilor islamişti cu „cruciaţii“ occidentali a dus la moartea unor caricaturişti atei. Nimic mai lipsit de raţiune decît acest rezultat lipsit de noimă. Iar conflictul celor două moduri de gîndire, unul laic, altul religios, unul fundamentalist, altul tolerant, luările de atitudine ne permit să întrezărim cum văd semenii noştri lumea.   Pentru că al doilea palier al absurdităţii, poate şi cel mai periculos, este paradoxala intoleranţă a unora dintre semenii noştri, care a debordat ca urmare a acestor crime barbare. Drama pariziană a avut o consecinţă indirectă, aceea de a fi adus la lumină predispoziţia pentru fundamentalism a multor lideri de opinie din „minunata lume liberă“. Cea mai de neînţeles este concluzia la care au ajuns destul de rapid mulţi politicieni. Promiţîndu-ne apărarea libertăţii, ei ne sugerează tocmai îngrădirea unor drepturi dobîndite ca urmare a luptei unor oameni care […]