„Soumission“ în presa franceză şi britanică

Această fabulă politică e foarte amuzantă. Ficţiunea e încă şi mai comică fiindcă Michel Houellebecq e serios ca un papă. Cu flegmatismul lui obişnuit, un soi de indiferenţă sau impasibilitate biologică, şi cursivitatea scriiturii lui lipsite de nerăbdare ori nervozitate, avansează, paşnic, martor calm şi incontestabil, în relatarea acestei revoluţii tăcute. Există la acest scriitor […] ceva contemplativ, taciturn, aerian, enigmatic, de care nu te poţi scutura citindu-i romanele şi poemele […]. La fel ca el, François, naratorul din Soumission, fumează mult şi bea enorm. Putem să ne imaginăm că viaţa lor sexuală – narată cu precizie – e cam aceeaşi. Dar, întrebare care se va fi pus la Premiul Goncourt 2010 în ce priveşte Harta şi teritoriul: aprobă el convertirea la islam a dublului său pentru a putea preda la Sorbona, toţi profesorii fiind de acum obligaţi să aparţină confesiunii musulmane? La fel ca personajul său, ar privi el pozitiv poligamia? „Femeile musulmane erau devotate şi supuse, puteam să mă bazez pe asta, erau crescute aşa, iar pentru a oferi plăcere, asta, pînă la urmă, e de ajuns“. Ocazie pentru narator să-şi aducă aminte că Huysmans, care se convertise la catolicism la o vîrstă înaintată, era mai exigent ca […]