Uranus Park – terminus paradis

Arhitect de profesie, M. Duţescu (n. 1979), a debutat în 2010 cu volumul de poezie şi toată bucuria acelor ani trişti (Editura Cartea Românească). În 2014, el a revenit cu un al doilea volum de poeme,franceza un avantaj (Editura Pandora M), dar şi cu un roman, Uranus Park, apărut la Editura Polirom, în colecţia de literatură contemporană „Ego. Proză“. Despre acesta din urmă va fi vorba în rîndurile de faţă – un roman care mi-a reţinut atenţia în 2014, nu numai pentru că este un roman bine scris (şi un debut în proză care promite), dar şi pentru că Uranus Park împinge proza douămiistă cu un nivel mai departe. Ce vreau să spun? Prezentismul cinic şi disperat (cu un termen al istoricului François Hartog) al tinerilor scriitori douămiişti debutaţi la începutul anilor 2000 (a se vedea, de pildă, Ionuţ Chiva) marchează un moment specific al societăţii româneşti postcomuniste, aflate într-o tranziţie confuză şi prelungită spre democraţia capitalistă (anii ’90-începutul anilor 2000). Odată ce economia începe să dea semne de redresare (pe la jumătatea anilor 2000 şi pînă în 2008, anul crizei financiare globale), se instalează rapid, şi în România, noile mentalităţi corporatiste ale societăţii de consum, laolaltă cu un adevărat […]