SOFTUL ROMÂN. Nimbul şi adierea (I)
Întîlnirea dintîi cu Ionathan X Uranus
- 30-01-2015
- Nr. 757
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 12 Comentarii
Dacă un scenariu iniţiatic (noţiune de luat, aici, cum grano salis) presupune probe, etape, vămi, bariere, „paznici ai pragului“ sau „poduri ale spadei“, atunci eu, unul, am păşit cu dreptul într-un asemenea scenariu incipient… Sub aspect (să-i spunem) exoteric, lucrurile debutaseră cu bine: în Jimbolia, zonă de frontieră (cu aşa-zişii noştri „cuscri“, sîrbii), orice extraneu era suspect. E pentru ce se impunea, fără excepţie, ca un jimboleanţ să te aştepte, cu acte-n regulă, în gară, pe peron. Pe mine şi Andrei, Andrei Ujică, urma să ne întîmpine un prieten, care, însă, a uitat s-o facă. Descinşi din trenul antedeluvian, am fost împresuraţi de grăniceri. (Îi cunoşteam de un amar de vreme, din, danubiană, urbea mea natală.) Locotenentul de trei stele ne-a dat pe mîna unui caporal, care, cu kalaşnikovul din dotare, ne-a escortat la domiciliul amicului uituc, Valer. „Dacă nu-i recunoaşte, ştii ce faci!“, îi spusese, la plecare, lentul. Ce naiba trebuia să facă în caz că pe uitucul nostru prieten l-ar fi lovit o bruscă, reală amnezie?! Era în ’73, în luna mai, şi foarte cald: jerseul galben mă strîngea ca o armură fără glorie. Eram cochet şi mă gîndeam cu groază că am să mă înfăţişez distinşilor […]
Pe malul gârlei
năpârlesc şopârle
şi năpârci.
Stimate domnule „lucid”, regret că, de această dată, nu pot fi de acord cu dvs decât într-o privinţă: culoarea petliţelor şi epoleţilor grănicereşti. Aceasta era, cum spuneţi, verde; fapt pentru care, în ‘965, la Radna, locţiitorului politic al companiei noastre de pifani (cu epoleţi şi cu petliţe roşii) i se zicea Guşterul, – numele căruia, ştiinţific, este lacerta viridis, i. e. „şopârla verde”
Comentariul meu la S-ul trasat de Tudor Banuş (în „Abecedaur”, Ed. Vinea, Bucureşti, 2014, p. 83):
Sinuos, siflant şi serpentin,
S şerpuie; şuieră surd
sau sâsâie sonor; schiază-n
stil slalom; spune-i-se sigma-n
Sporade,-n Samothrace,-n Sparta
şi scrie-se Σ, σ sau ς…
No comment!
……
Dincolo de superiorul ludic, astfel de exercitii \” pangramatic-cabalistice\” sunt fascinante ofrande aduse limbii pe care o vorbim.
Aferim, adevarati poetzi!
Iertaciune, maestre Foartza, pentru exprimarea-mi confuza: doream sa aflu mai ales impresiile de la intalnirea fatza-n fatza, era Parintele mai mult „oral” decat „scriitor” (mai ales ca nu cred ca a publicat prea mult in timpul vietii)?. Sunteti oarecum nedrept cu „hotnogul” cu trei stele si cu „honvedul” cu hartzag, ei „serveau patria” cea terestra, socialista, erau complet imuni la hermeneutica Imparatiei Cerurilor. Dar mai stii? Chiar in uniformele cu petlitze verzi deschis (parca asa am invatat in armata sa deosebesc granicerii) si cu AKM-ul pe piept puteau fi „saraci cu duhul” si in sens Hristic.
Un exerciţiu pangramatic-cabalistic al lui Mihail Avramescu („Calendarul incendiat”, Ed. Anastasia, 1999, p. 70):
Zumzăie zorile zilei, zglobii.
Zbenguielile zurliilor zebre zvonesc zurgălăi.
Zdraveni zidari zoresc, zdrenţuroşi, zeloşi.
Zarafi zgîrciţi zornăie zloţi zimţaţi.
Zarvă. Zăduf. Zvîrcoliri. Zăbavnic zig-zag.
Zănatecul Zmeu zoharic zboară zbîrlit zbîrnîind.
Zalele, zanzibaricul zar, zdrobite, zac.
Zăbranic – Zgură.
Zimbrul Zeului Zalmox-Zarathustra
zice, zîmbind:
Zerovalentă zonă zodiacală. Zadarnic Zenit.
Fascinantă figura fixată ficţional-foiletonistic…
frunzărind foşnitoarele facsimilări,
fantastice
ferestre, fără frica furibundă,
feeric fotovoltaic furnizate,
falansterizez focul făpturii,
forţa
flamboaiantă, fotonic filigranată…
faptă, fiinţă, fiu,
fax, ax, x,
cs,
qui sait?
P.S. x-factor(-ial), fractalic-funambulesc…
Domnule „lucid”, – din însuşi comentariul preşedintelui USR, de acum paisprezece ani, rezultă că Jonatan X Uranus, alias Mihail Avramescu, NU este rezumabil.
Dacă mai căutaţi pe Google, alias Goagăl, veţi găsi şi alte informaţii referitoare la biobibliografia sa.
Aplauze şi mulţumiri pentru acest concert în re major!
Voi re-veni…
http://www.romlit.ro/jonathan_x_uranus_humorist_liber
Sintetizez putzinul pe care-l stiu despre Parintele Mihail-Marcel: al doilea Nicu Steinhardt (sau invers?).
Imi amintesc ca a pastorit undeva in cartierul Uranus, cred ca familia sa locuise acolo. Uranus – zona Noptii furtunoase si a Caldurii mari dar si a casei lui Mos Costache si a Otiliei.
Poate binevoiti, maestre Foartza, spre luminarea noastra, a citirorilor mai mult sau mai putin intamplatori ai rubricii, sa faceti un rezumat al Operei Parintelui.
Replică răscolitoarelor rânduri
rimbaldiene, dar și
reflecțiilor retoric-ravisant relatate,
răspuns redactez:
reacția rapidă ridică restricții,
regula respinsă răzbate răzbunător,
ricanând reflexele ridicule;
rămâne răsadul reprezentărilor,
recoltând recesiuni și
răspândind recluziuni;
rar, răsar raze,
râzi razant rozelor,
radarul revoltei respingi,
roata regală retragi,
revizitezi retrospectiv,
revii…