De ce nu poţi să fii anticomunist fără să înţelegi marxismul
- 06-02-2015
- Nr. 758
-
Doru POP
- POLEMICI
- 3 Comentarii
Menţionîndu-mi numele, domnul Andrei Pleşu a publicat în Dilema veche (nr. 572, 29 ianuarie-4 februarie 2015) mai multe citate disparate şi neconvingătoare despre natura malignă a marxismului, pe care ar fi trebuit să se concentreze criticii volumului O idee care ne suceşte minţile (Editura Humanitas, 2014). Nu pot să răspund la citate decît cu alte citate, de data aceasta contextualizate, dar şi cu o bibliografie „la zi“, atît de necesară pentru un dialog avizat. Nu revin la marxism pentru că aş avea simpatii politice pentru această ideologie, dimpotrivă. Dar, pentru că în discuţia despre comunism am fost acuzat de „frazeologie“ stîngistă, spunîndu-se că aş avea „complexe de superioritate“ şi reproşîndu-mi-se faptul că am lăsat deoparte referinţele marxiste concrete, se cuvine să nuanţez. Într-adevăr, am susţinut şi susţin reîntoarcerea la Marx. Ce înseamnă acest lucru? Aşa cum arăta Elmar Altvater în Marx neu entdecken (2012), redescoperirea lui Marx presupune redescoperirea moştenirii sale teoretice. Aceasta pentru că, în termeni kantieni, spune Altvater, teoria marxistă este o teorie bună deoarece permite explicarea modului de funcţionare a capitalismului. Nu pentru că ar fi o ideologie politică de succes. Inclusiv în critica pe care o făceam volumului O idee care ne suceşte minţile, nu marxismul […]
Întâi a tăiat Informația, Marx și apoi a numărat, când a stabilit că principala problemă a lumii și filozofiei este raportul dintre Materie și Conștiință. Pe falsitatea cărei premise numai o utopie se putea dezvolta.
Cum se poate sa dezvaluiti „trucul” folosit de Doru Pop ? Dansul da dovada (a se vedea si articolul anterior) de o logica „fantastica” si veniti dvs sa-l dati de gol … Si mai are si multi sustinatori ! Le-a placut logica autorului sau subiectul ? Cine stie ?
Din titlul acestui articol pare sărezulte fără niciun dubiu că, în opinia autorului, sutele de mii de oameni care, la sfârşitul lui decembrie 1989 şi în toată perioada ianuarie-mai 1990 au ieşit pe străzile principalelor oraşe din România scandând “Jos comunismul!” nu “puteau” (sau nu aveau dreptul moral să facă acest lucru) deoarece… nu înţelegeau marxismul!
Evident, articolul propriu zis demonstrează un lucru mult mai modest, de fapt o simplă tautologie: acela că nu poţi să fii antiMARXIST fără să… înţelegi marxismul! (Destul de evident, nu-i aşa?)
Cum se produce concret această incredibilă micşorare a mizei anunţate cu surle şi tobe?
Foarte simplu: prin substituirea conţinutului semantic al termenului COMUNISM. În viziunea autorului, acesta nu mai înseamnă SISTEMUL POLITIC TOTALITAR care s-a prăbuşit în decembrie 1989 în România şi în august-decembrie 1991 în ţara lui de origine (Rusia), pentru a desemna… nimic altceva decât utopia politică pentru care Marx a introdus denumirea, sortită unei atât de strălucite cariere, de comunism!
Cu alte cuvinte, autorul introduce cu de la sine putere egalitatea
comunism = marxism,
pentru a-i putea numi în voie “anticomunişti” pe adversarii marxismului.
Prin această scamatorie se obţine o metodă foarte originală de reducere la absurd a anticomunismului, devenit o formă de obscurantism, şi bineînţeles un prilej de continuare cu aceleaşi argumente a discuţiei despre virtuţile soteriologice ale marxismului, începută în numărul precedent. Bineînţeles cu ignorarea zecilor de milioane de victime ale acestei minunate experienţe de inginerie socială.