Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Statuia cu telefon
- 06-02-2015
- Nr. 758
-
Bogdan SUCEAVĂ
- POLEMICI
- 8 Comentarii
Dacă cineva mai păstra iluzia că actul de a publica în România literară ar reprezenta şi altceva decît un pas în procesul exercitării puterii, iată răspunsul în articolul semnat de Nicolae Manolescu (nr. 5, 30 ianuarie 2015) săptămîna trecută (lui Alex Goldiş i se reproşează că a susţinut o rubrică în publicaţia condusă de Gabriel Chifu – pentru a aminti doar un exemplu care converteşte actul publicării în monedă de schimb). Exemplele de reguli absurde pe care Nicolae Manolescu le invocă ar putea continua: răspunsul său către cei ce-au îndrăznit să-i chestioneze deciziile impresionează prin ignorarea oricăror reguli de decenţă. În nici o nuanţă a textului, Nicolae Manolescu nu pare a sugera că pricepe care e sîmburele revoltei pe care situaţia o invită: Cum să-ţi premiezi subordonatul? Aceasta e formularea problemei. Cu ce e situaţia asta diferită din punct de vedere moral de titlul olimpic cucerit de împăratul Nero în anul 67? E posibil ca Nicolae Manolescu să-şi imagineze că viziunea literară a domniei sale (presupusă ca fiind superioară) îl exceptează de la astfel de reguli. Ca şi pe împăratul Nero, care şi el se afla deasupra oricăror reguli şi şi-a permis să vină la startul cursei olimpice într-un car […]
Se poate domnule moses sa folositi chiar „inteligent” ? Doar acum va dati seama ca este „prea” mult ?
ciudat punct de vedere, va credeam mai inteligent. Nu contestati si premiul Nobel?
Sigur că va fi ales la nesfârşit pentru că are o misie literară : de a-l duce pe Cărtărescu în Olimp…
Manolescu n-a fost ales doar in 2005, ci si in 2009 si in 2013. In 2013 a fost jalnic, a avut un singur contracandidat bagat ca iepuras, care nici macar nu si-a prezentat un pospai de program, o schita, nimic, a stat cinci minute dupa Manolescu si a plecat repede ca se grabea. In atari conditii normal ca Manolescu a fost ales. Nu el e neaparat de vina, ci domnii scriitori care nu s-au inghesuit sa candideze pentru o functie care nu aduce neaparat bani, ci multe batai de cap, in conditiile in care scriitorii romani nici nu se cunosc – darmite sa se respecte – intre ei. Manolescu e batran, suficient siesi, arogant, dar deocamdata nici nu vad pe altul care sa-l surclaseze – macar prin combativitate inteligenta daca prin cartile scrise nu!
Niciodată, ca până acum, respectiv furia de caţavenc a manolescului, nu mi-am dat seama că este vorba despre un ins ieşit din mantaua lui ilican. Păi, altfel, mai pupa interviul celebrizării ? O, ţară tristă şi plină de umor…
Cate carti scrise de dvs au fost luate in seama de Manolescu? Una sau niciuna ? Are acest fapt legatura cu articolul scris aici ? Sau poate a scris ca nu i-a placut
niciuna ?
Am să mă refer și eu la domnul Manolescu, însă din alt motiv decât domnul Suceavă. În articolul despre râs și gloanțe al domnului Manolescu, apărut în cotidianul Adevărul, domnia sa zice, la un moment dat, „Au fost asasinați niște oameni, pentru că au vrut să ne facă să râdem”. Am fost și eu indignat și revoltat de cruzimea acțiunii punitive executate de extremiștii musulmani asupra hebdomadarului Charlie Hebdo, despre care nu știam nimic. M-am documentat pe Wikipedia, unde am aflat că amenințată în mod repetat de fundamentaliștii islamiști, revista a răspuns la provocări menținându-și tonul ireverențios. Sediul vechi a fost incendiat la 2 noiembrie 2011. Deci, conflictul cu fundamentaliștii islamici data de ceva vreme, revista neluând în seamă frecventele amenințări, ceeace denotă sau o crasă inconștiență, sau o nepermisă aroganță. Cu alte cuvinte, și-au căutat-o! Iar violența represaliilor n-a fost cu nimic mai prejos de barbaria Cruciadelor duse de către creștini în numele lui Isus. Acest amănunt este ignorat cu eleganță de către domnul Manolescu, în analiza ce-o face asupra fenomenului.
Să revin la afirmația domnului Manolescu despre humorul acestei publicații. Am găsit pe Internet o sumedenie de caricaturi publicate în revistă. Sigur, evantaiul de subiecte abordate este foarte larg. Doar, că majoritatea desenelor frizează violența și pornografia, motiv pentru care pe frontispiciul revistei, în loc de „Journal irresponsable” (cum s-a dovedit a fi), ar trebui „Interzis minorilor”. Din cele câteva sute de desene de pe Internet, multe m-au amuzat, este adevărat, dar multe (și-n general cele cu musulmani) erau violente sau scabroase. Ori, se știe sensibilitatea ce-o au musulmanii față de simbolurile religiei lor, simboluri de care Charlie și-a bătut joc cu, aș zice, un anumit sadism și inconștiență față de eventuale reacții violente care, până la urmă, s-au și întâmplat. Dacă pe domnul Manolescu acele „caricaturi”l-au făcut să râdă e problema dânsului, pe mine m-au dezgustat.
chiar asa e. Are dreptate Bogdan Campulung.