Sub lupa Securităţii
Asaltul cetăţii. Dosarul de Securitate al lui G. Călinescu - I. Oprişan
- 27-02-2015
- Nr. 761
-
Bogdan CREȚU
- DOSAR
- 1 Comentarii
Credeam că, odată cu trecerea timpului, se vor mai calma spiritele şi atitudinile justiţiare, schematizante faţă de marii scriitori care, într-un fel sau altul, au traversat infernul ideologic şi concentraţionar al anilor ’50, se vor rări sau măcar îşi vor domoli intensitatea. Mai ales că, între timp, destule documente au ieşit la suprafaţă. Cu toate acestea, ne-am dovedit mai harnici în a-i acuza pe intelectualii care au semnat pactul cu diavolul constrînşi, terorizaţi, şantajaţi, devenind informatori ai Securităţii (calitate pe care, de cele mai multe ori, o documentăm, creduli, tot din dosarele înscenate de Securitate) sau colaboratori aparent benevoli ai regimului comunist, decît în identificarea adevăraţilor agenţi ai răului; să fie întîmplător că au fost demascaţi mult mai mulţi informatori decît ofiţeri de Securitate? Să fie întîmplător că aceste acuzaţii, aruncate în spaţiul public, duc la linşarea, uneori în efigie, a unor cărturari şi, atunci cînd ele se dovedesc măsluite, e foarte dificil de şters pata de notorietate rău famată din memoria colectivă? În fine, în acest context tensionat, al suspiciunilor induse interesat, mai pîlpîie, uneori dogoreşte intens, cazul marilor scriitori precum Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, care, dacă nu au adus ei comunismul în România, măcar să-l fi cauţionat moral. […]
Cand ma intorceam acasa tramvaiul 5 trecea prin fata casei lui G Calinescu de pe Vladescu, si-apoi facea un cot, ajungand la capatul liniei.
Pe fatada casei, alba,o icoana pe sticla.
In fiece vineri, daca memoria nu ma inseala, citeam „Cronica Optimismului”.
O prezenta particulara, prin originalitatea ei; prin scriitura particulara a lui G Calinescu.
Inutil sa subliniez, cronica era la ani lumina distanta de editorialul din „Scanteia” sau chiar „Comtemporanul’.
Dar tot atat de adevarat, „optimistul” nu aluneca nciodata spre critica regimului, fatis sau aluziv.
In articolele scrise pe marginea dosarului de securitate al lui G Calinescu, domnul Cretu afirma ca „regimul comunist se temea de Călinescu”.
Ce ar fi putut face Scriitorul ca sa justifice aceasta teama?
Sa srie un articol critic necrutator la adresa regimului.Cine l-ar fi tiparit?
Sa tina o cuvantare necrutatoare la sala Dales?Urmata de o razmerita a bucurestenilot?
Ori autorul nu a trait acele vremuri .Ori n-a inteles esenta regimului comunist sau cum acesta functiona.
Sunt cele doua posibilitati care descalifica afirmatia autorului acestui articol despre temerile regimului comunist privind pe G Calinescu.