Marea bucurie de a surprinde un poem

În ultimii ani, am fost, Doina Ioanid şi cu mine, invitaţi în Franţa, în Belgia şi în Ţările de Jos, ca să prezentăm traducerile în franceză sau neerlandeză ale poetei. Pentru ca discuţiile repetate să nu devină un număr de teatru, aproape mereu acelaşi, am găsit un şiretlic: mi-am notat pe fişe întrebările pe care Doina Ioanid le-a pus ea însăşi în interviurile publicate în Observator cultural. La începutul lecturii, amestecam fişele, ca la un joc de cărţi, din care Doina Ioanid trăgea la sorţi o fişă… şi iată întrebarea. Cum era prea puţin probabil să tragă de fiecare dată aceleaşi întrebări, în plus, în aceeaşi ordine, fiecare lectură a devenit o aventură cu lotul său de surprize. „A fost interesant să-mi răspund la propriile întrebări, povesteşte Doina Ioanid în „Note de lectură: Anvers, Rotterdam, Bruxelles“ (Observator cultural, 23-29 martie 2012). Pentru acest interviu, am scotocit printre fişe, dar nu la întîmplare de data asta. Am indicat fiecare interviu din care am extras întrebarea, uneori uşor adaptată, pentru ca ea să fie potrivită pentru opera celei intervievate, la rîndul său.   Cînd ai început să scrii? Ţi-aduci aminte de primul text? (Interviu cu Radu Aldulescu, 17-24 februarie 2012) Cînd eram […]