Marin Sorescu şi regenerarea umanului

În introducerea la cartea sa de debut, Cosmin Borza afirmă: „Poemele soresciene au ajuns mai degrabă obiectul festivalurilor şi recitalurilor comemorativ-omagiale decît subiectul relecturilor profesioniste“ – aceasta este una dintre afirmaţiile provocatoare pe care Cosmin Borza le face în volumul său Marin Sorescu: singur printre canonici, o carte inclusă în colecţia „Revizitări“ a Editurii Art. Afirmaţia are valoare anticipativă, lăsînd a se ghici intenţiile tînărului critic clujean de a pune sub semnul întrebării multe dintre abordările critice anterioare ale universului poetic sorescian şi de a propune (dacă nu de a impune) o nouă critică. Astfel, autorul ne ispiteşte cu o grilă de lectură inedită a universului poetic sorescian, eliberat de aşa-zisul canon aplatizant în care a fost pecetluit (este unul dintre cei 17 autori care se studiază obligatoriu în liceu), dincolo de condescendenţa ori de clişeele de interpretare moştenite încă din anii ‘60, Sorescu fiind, paradoxal, exclus din contextul cultural-literar actual, mulţi critici contemporani contestînd valoarea de ansamblu a operei sale.   Titlul cărţii este o parafrază a ironiei din titlul cunoscutului volum sorescian – Singur printre poeţi –, sugerat fiind un loc special (nefixat) pe care l-ar avea Sorescu, dincolo de curente, dincolo de reperele cronologice ori tipologice ale […]