Eu nu mai am sentimentul că sînt o provincie

Singură în cuşeta de patru paturi, vagonul 127, locul 62, cu plecarea din Gara de Nord la ora 14.00. În direcţia Berlin. După cinci ani de absenţă, oamenii ăştia care nu fac complimente, nici declaraţii de dragoste, nu dăruiesc mărţişoare şi nu spun nici „Ich liebe sie“ (o iubesc), spun „ich mag sie“ (îmi place), şi-au amintit de mine. Ştaifului lor i s-o fi făcut dor de histrionismul meu, de mau invitat la o lectură dedicată strîngerii legăturilor dintre ţările UE, chiar la Europäisches Haus pe Unter den Linden, unde anul trecut România a fost reprezentată de Norman Manea. Cunoscutul aşezămînt cultural german Literaturwerkstatt-Berlin mi-a făcut onoarea să o am ca moderatoare pe Christiane Lange, directorul adjunct al acestei mari case de schimb artistic, unde se ţine evidenţa precisă a cursului valorilor literare, unde creaţia se inovează şi recondiţionează mereu, suportînd cele mai spectaculoase operaţii estetice.   Citesc din volumul experimentalCîinele ud e o salcie în traducerea Ruxandrei Ghişe. Christiane citeşte din romanul meu Die Sechzigjährige und der junge Mann (Sexagenara şi tînărul), în traducerea Evei Wemme. Sala e plină pînă la refuz. Aplauze. Înregistrări pentru Deutschland Radio-Kultur. Îmbrăţişări cu traducătoarele mele. În înghesuială o zăresc pe Anke Pfeifer, care […]