Cîştigătorul nu ia nimic (I)

După îndelungate peripluri care ţin de arcanele lumii editoriale, dar şi de caracterul atipic al volumului în sine, a văzut, în sfîrşit, lumina tiparului volumul de Opere Sorin Stoica, Dincolo de frontiere. Vorbim despre o carte de 1.200 de pagini, în care sînt adunate volumele de proză publicate de autor în timpul vieţii, jurnalul publicat imediat după moartea autorului, articolele publicate în presa centrală sau locală, corespondenţa, studiile de etnografie şi antropologie şi o cantitate însemnată de inedite, care vin să satisfacă curiozitatea criticului căruia nu-i ajunge niciodată doar partea vizibilă a aisbergului. Este un volum impresionant, din toate punctele de vedere, în primul rînd, pentru că repune în discuţie figura unui scriitor care a murit la vîrsta la care alţi prozatori abia încep să se gîndească serios la scris şi a lăsat în urmă, iată, o operă închegată, bine articulată teoretic şi, vizibil abia acum, stilisticconceptual. Sorin Stoica face parte din categoria prozatorilor cerebrali, care gîndesc întotdeauna cu trei mutări înainte, familie ce-l are ca figură tutelară pe Mircea Nedelciu. De altfel, înrudirea cu Nedelciu sare în ochi oricui are de-a face chiar şi tangenţial cu literatura română, iar asta chiar de la primul volum publicat de Sorin Stoica, […]