Pledoarie pentru Ismail

Ultimul roman al lui Mihail Şişkin, care va apărea în curînd pe piaţa românească, la Editura Curtea Veche,Luarea Ismailului, a avut parte, ca o curiozitate, de mai multe ciudăţenii care l-au pus, din păcate, într-un con de umbră pe care nu-l merită.   În primul rînd, este primul roman al scriitorului, apărut în 1999 (în revistaZnamia, iar, după un an, publicat în volum; abia după aceea au urmat celelalte, Părul Venerei – 2005, respectiv Scrisorar – 2010, care i-au adus celebritatea). În multe ţări în care a fost tradus, din raţiuni de PR, a fost preferat, ca deschizător de drumuri, Scrisorar, după care, în ordine inversă, au urmat şi celelalte romane. Şi este şi el un roman la fel de premiat – în patrie, a primit, în anul 2000, un premiu prestigios, Russkii Booker, la care s-au adăugat alte premii mai mici –, aşa că nu putem să afirmăm că a avut vreodată soarta unei Cenuşărese…   Titlul romanului este, ca de obicei la Şişkin, o capcană, ales aproape fără legătură cu conţinutul textului. Trimiterea la episodul celebru din istoria Rusiei, cucerirea cetăţii Ismail, nu este dat unui roman istoric (scriitorul povesteşte mereu cu plăcere episodul legat de intenţia unei […]