AVALON. Central şi provincial la răsărit de Carpaţi

Cartea Ancăi Filipovici, Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice (Institutul European, Iași, 2015, 222 p.), se încheie într-un loc de unde mai putea continua: prin citarea unui articol din 1934 al lui Petru Comarnescu referitor la provincie și la cărturarii provinciali. După Comarnescu, există o tensiune între intelectualul din Capitală și cel provincial (în sens propriu, prin localizare teritorială în afara Capitalei). Ea ţine de ritmul mișcării ideilor în spaţiul public, de frecvenţa diferită a evenimentelor culturale și, nu în ultimul rînd, de prejudecăţi. Cu toate acestea, referinţele în materie puteau fi îmbogăţite mult, căci există o adevărată tradiţie a dezbaterii raporturilor dintre centru și periferie în cultura noastră mai veche și mai nouă, iar aceasta putea fi utilizată pentru pătrunderea mai adîncă a temei. Dincolo de exemplul tînărului Mircea Eliade sau de cele recognoscibile în publicistica lui Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Mihail Sebastian etc., ca și în afara paginilor abundente publicate – inclusiv pe Internet – ale revistei clujene Provincia (2000-2001), un reper important rămîne, în discuţiile pe această temă, unul dintre textele lui Alexandru Dragomir, intitulat Despre naţiuneși publicat postum în volumul Crase banalităţi metafizice: „Între toate locurile pe care un popor le locuiește […]