După 25 de ani

Pe 20 mai s-a împlinit un sfert de veac de la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 1990. Atunci, pe 20 mai, alegerile – prea repede organizate de un Front al Salvării Naţionale dornic să-şi conserve poziţia de dominaţie ocupată la căderea lui Ceauşescu – au dat naştere unui sistem politic disfuncţional: personalizarea excesivă a vieţii politice, executiv bicefal conflictual, un parlament subordonat şi infantilizat, o administraţie publică clientelizată, toate debuşînd într-un sistem de partide cartelizat. Pe acest fundal, relaţia dintre politică şi justiţie a degenerat. Confuzia rolurilor a domnit dintru început. Iar de la justiţia revanşardă, ilustrată de procesul cuplului Ceauşescu din decembrie 1989 sau de procesul CEPx (lotul membrilor Comitetului Politic Executiv al PCR format din Manea Mănescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Ion Dincă, toţi patru condamnaţi la închisoare pe viaţă pentru genocid) la statul punitiv de astăzi, rolurile par să se fi inversat. Ar fi putut fi evitată confruntarea dintre justiţie şi politică, vizibilă cu orice nou scandal politico-juridic? Coliziunea dintre cele două provine din rolul asemănător pe care îl revendică în cadrul sistemului social. Politica presupune, în sensul său cel mai larg, cadrul de organizare al societăţii, pe cînd justiţia îşi asumă rolul de regulator social. […]