Proza cehă după 1989

Revoluţia de Catifea din noiembrie 1989 a răsturnat totalitarismul ca regim politic în Cehoslovacia şi a eliberat viaţa culturală şi intelectuală de toate tabuurile. Literatura cehă, care are o tradiţie neîntreruptă de peste douăsprezece secole, a profitat din plin de libertatea nou dobîndită şi s-a desprins în mod ferm de vechile obiceiuri editoriale, revenind − de abia acum − la starea de normalitate. Înainte de 1989, producţia literară cehă era împărţită în trei mari categorii: a) literatura oficială, din care o parte respecta indicaţiile conducerii şi promova realismul socialist, şi alta care se ferea să abordeze subiecte delicate, ocupîndu-se mai mult de romanul istoric, de literatura pentru copii etc.; b) literatura clandestină, aşa-numitul samizdat, literatura interzisă pe care editurile socialiste nu o publicau, dar pe care autorii şi prietenii acestora le răspîndeau în copii scrise la maşină sau transcrise manual, fireşte, într-un număr foarte redus de exemplare; c) literatura de exil, publicată în străinătate – în Austria, Germania, Franţa, SUA, Canada etc. – de scriitori cehi de cea mai mare valoare, siliţi să plece din ţară după 1968. Pe lîngă aceasta, au existat şi scriitori de mare valoare, precum J. Hrabal, care au fost toleraţi, deşi nu au promovat linia […]