„Cronica unui fapt divers“

Pagini de folclor. Marele Incendiator. E un venetic, un charismatic, un schimnic, un mistic. Un deşucheat! Să fie urecheat pe-nnoptat, verde matostat. Ifose de împărat. Ce se mai auzea prin Bucureşti aşadar, dle cronicar? Ce fel de poveşti spuse pe şleau ca la Tiribau, fără perdea, se aud prin mahala!? Ce halima! Ce şandrama! Ce-ai strîns la dosar, aşadar? Să facem un inventar. Ce-ai în sertar? Destule povestioare de pe ulicioare. În Mântuleasa,mirele fură mireasa. În Cotroceni, fac pomeni nişte ţarigrădeni. Nişte ciocoi cîntă veşnicaaaa pomenireeee în zăvoi, la Belve – dere. La Sfîntul Sava, se zicea că avva, numit şi dăruit, Vivi Lazăr, este teafăr. E şi chestia cu Zoia noastră, prea măiastră la răsucit vorbe, printre cartofi prăjiţi şi ciorbe. Are o poveste de zis între sieste. O ascult în giubea cu o narghilea tolănit pe canapea în priveală. Cum Vodă suge o curmală şi dă hrana la peşti. Prin Bucureşti să băsmeşti. Alte veşti. Se incinera ultimul fanariot, un poltron şi-un idiot. Fanfara naţională, cu tocmeală păşea cadenţat pe Podul surpat din Vadul Morii pe unde şi chiorii treceau cînd apele se revărsau. Dodă, dodă, din Şerban Vodă în Cişmigiu, cu pas viu trecea. Era o defilare, […]