TEATRU. Antisocial, bone filipineze și o moarte

Trei spectacole, trei realităţi puse în scenă, trei moduri diferite de a privi documentarul ca strategie de abordare performativă şi ca miză în viaţa de dincolo de sala de spectacol. Comunitatea în disoluţie Antisocial porneşte de la cazul recent al elevilor de la un „prestigios liceu din Cluj“ care distribuiau meme-uri (fotografii „comentate“) despre profesorii lor într-un grup închis pe Facebook şi care, după infiltrarea unui profesor în grup, s-au trezit sancţionaţi de conducerea liceului, în unele cazuri, chiar cu transferul la alte unităţi de învăţămînt, pentru lipsă de respect şi întinarea imaginii şcolii. Acelaşi grup de şapte performeri (coautori ai textului, împreună cu Bogdan Georgescu) „reconstituie“, în acelaşi decor (o masă cu scaunele aferente), cu treceri marcate exclusiv prin lumină şi minime reajustări de recuzită, seturi distincte de întîlniri între cele trei categorii de „actori“ ai poveştii: corpul profesoral, părinţii elevilor vizaţi şi elevii înşişi. Ghilimele care însoţesc termenul de „reconstituire“ sînt menite să marcheze caracterul în mare parte ficţional al demersului: evident, nu există stenograme sau înregistrări accesibile ale nici uneia dintre aceste întîlniri, iar cu excepţia şedinţei profesorale, nici măcar dovezi concrete ale existenţei lor (deşi e inevitabil ca ele să fi existat). Spectacolul în sine e […]