ARTE VIZUALE. Moartea la Veneţia sau despre estetica golului (II)

Moartea este un subiect pe care nu numai televiziunile din toată lumea contează în escaladarea rating-ului. Indiferent de convingeri şi filozofii personale, pe acest cuvînt sumbru se poate miza atunci cînd atenţia audienţei trebuie captată, el poate fi produsulmeilleur prix pentru crizele de inspiraţie şi pentru manipularea instinctelor care reacţionează la frisonul declanşat de iminenţa neantului. „Reţeta“ lui Okwui Enwezor pentru această ediţie a Bienalei pare a fi una bazată pe atavica reacţie la perspectiva dispariţiei, în variantele violente, banalizate deja prin repetiţie de jurnalele televizate sau site-urile de ştiri. Ars poetica sau statement-ul (în lingua franca contemporană) curatorului abundă în termeni ca război, dezordine, spectru, criză, disperare, infern, catastrofă, genocid, care compun o anxioasă analiză a contemporaneităţii, diagnosticată cu simptome similare situaţiei care a precedat cele două conflagraţii mondiale. Arta este chemată acum să le denunţe şi să trezească conştiinţele şi, ca într-un ritual magic de exorcizare, Enwezor propune intervenţia a trei filtre – trei categorii care să contribuie la potenţarea sensului expoziţiei. Dacă primele două, „Vitalitate: asupra duratei epice“ şi „Grădina dezordinii“, sînt deja semnificative în raport cu cele arătate în prima parte a acestui articol, al treilea filtru, „Capitalul lui Marx“ ar putea fi catalogat drept ridicol, […]