T-SHIRT. Cuvinte de îmbrăcat

Nu haina, ci cuvintele îl fac pe om. Oriunde mergi pe stradă, prin oraş, dacă ochiul îţi fuge mai repede decît picioarele, va fi surprins cît de mult are de citit pe busturile mai mult sau mai puţin bombate ale cetăţenilor. De la blondele sincere cu PARADIS lăfăindu-se monocrom pe un decolteu abundent, la băieţii acneici afişînd rînjit tricouaşe cu semne misterioase (manga, otaku, hara-kiri, kiki), navigăm inconştienţi printr-un ocean lent, asudat, de tricouri imprimate abundent cu texte mai mult sau mai puţin lizibile, relevante, abordabile, memorabile. O fojgăială de cuvinte, preferabil anglofile, umple străzile încinse, metrourile absconse, magazinele şi pieţele agro-alimentare unde mormanele de ceapă verde se profilează cinic pe fundalul obosit al tricourilor imprimate cu salutări de la Veneţia şi cu alte destinaţii evidente ale cultivatorilor şi precupeţilor de verde.  Zdreanţa asta de tişărt, cu aparenta ei anonimitate, cu minimalismul dumisale pervers, este de fapt articolul vestimentar paradigmatic al secolului 21. E un secol al intelighenţiei cititoare, grăbit ahtiată după mesaj şi tihnit consumatoare de ţoale. Un început de secol (să fim realişti, nu mai mult) după care nu avem cum şti ce urmează, dar în care ne simţim bine dacă putem să ne plimbăm prin tîrg ideile […]