Despre ce democraţie ar fi vorba?
- 08-07-2015
- Nr. 780
-
Cristian PÎRVULESCU
- Editorial
- 2 Comentarii
Referendumul din Grecia nu era o fatalitate. Dar, în absenţa unui consens, refuzat de deţinătorii creanţelor (care sînt atît state, cît și instituţii financiare europene și internaţionale, nu bănci sau fonduri private), Grecia a fost obligată să găsească o soluţie politică la o problemă politică. Căci problema este politică și ideologică, iar nu economică. Economia nu este decît un alibi, prin care cei ce le-au impus Greciei și altor state (Portugalia, Irlanda, Spania) un program dezastruos de așa-zise reforme structurale au încercat să își acopere eșecul. Iar referendumul a fost o soluţie politică la o problemă politică. Nu întîmplător, doi dintre cei mai mediatizaţi laureaţi ai premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz și Paul Krugman, au criticat instituţiile financiare europene și și-au afirmat sprijinul pentru „nu“ la referendumul grecesc. Într-un interviu din Time de luni, 29 iulie, Joseph Stiglitz („Joseph Stiglitz to Greece’s Creditors: Abandon Austerity Or Face Global Fallout“) critica, răspunzîndu-le celor ce afirmau iresponsabilitatea autorităţilor grecești că „responsabilitatea criminală a acestui haos“ actual aparţine deţinătorilor creanţelor Greciei. Mai mult, Striglitz le cerea conducătorilor europeni să admită că au făcut o eroare gravă cînd au impus politicile de austeritate Greciei. În ceea ce-l privește pe Paul Krugman, în celebra […]
Poate ca detinatorii de creante au gresit impunand planuri de austeritae Greciei. Totusi nu cred ca tot ei au obligat Grecia la aceste imprumuturi uriase! Grecii n-au zis nimic atunci cand au primit pensii mai mari decat ale germanilor, Eu cunosc cativa greci-oameni cumsecade de altfel_ care considera plata impozitelor o prostie. Asa ca atentie la pomenile guvernamentale!
dacă îi iei în seamă doar pe stiglitz și pe krugman riști doar să faci un comentariu ancorat ideologic, fără prea mare legătură cu realitatea. sau, mai exact, cu legătură doar cu elementele din realitate văzute strict prin ochelarii de cal ideologici. aceasta și pentru că discuțiile despre cine e responsabil, despre temeinicia referendumului, despre cât de leneș sau evazionist este grecul, despre cât de mare e democrația antică greacă, toate acestea sunt perdele de fum ce nu rezolvă cauza a tot. iar acestă cauză e simplă: bugetul greciei încasează cca 40% din pib și cheltuie cca 50% din pib, și face asta de zeci de ani. în termeni și mai concreți, grecia are nevoie de 15-20 de miliarde de euro anual pentru a-și susține bugetul, peste încasări. iar ce e mai grav e că grecii nu au respectat, în ultimele decenii, nici măcar principiile statului bunăstării, unde deficitele mari au rolul de a impulsiona economia. au greșit finanțatorii? evident că da, dar pe un finanțator îl interesează capacitatea de rambursare a celui împrumutat, nu problemele sociale. asta e treaba guvernelor. care sunt investițiile majore ale statului grec din banii împrumutați pentru dezvoltarea economică. care sunt facilitățile economice acordate investitorilor? a fost realizat vreun demers de limitare a corupției, prin care miliarde de euro din bani publici au dispărut? și mai sunt încă multe întrebări evitate cu grijă în discuțiile cu care suntem inundați…