Ştefan Baciu – Sesto Pals, o prietenie la mare distanţă

Cei doi nu s-au întîlnit niciodată, şi totuşi o mare prietenie s-a legat între poetul rămas un neconsolat refugiat care, după ce a cutreierat continentul sud-a merican între 1949 şi 1962, s-a stabilit, în cele din urmă, în Statele Unite (la început, la Seattle, apoi la Honolulu, în Hawai), şi avangardistul de altădată, ajuns la vîrsta de aproape 60 de ani, stabilit în Israel. Baciu, născut la Braşov, în 1918, a debutat în 1933 la revista Răboj şi a primit Premiul scriitorilor tineri, acordat de Fundaţiile Regale, la doar 17 ani. În Istoria… sa, George Călinescu îl considera „promiţător“, îl compara cu Voronca şi observa că „merge înspre o poezie de intimitate cu ecouri din Francis Jammes şi Ion Pillat“  (1.) În anii războiului, a fost redactor la Gândirea şi Universul Literar, a plecat apoi în Elveţia, în 1946, ca ataşat de presă la Berna. Social-democrat în spirit, îşi dă seama, în 1948, că nu va rezista în diplomaţia patronată de Ana Pauker şi, la fel ca Zevedei Barbu, la Londra, îşi părăseşte postul şi ia drumul pribegiei. Ajunge, în 1949, la Rio de Janeiro, unde îşi începe cariera de mediator între culturi şi curente literare: va păstra legătura cu […]