SFada cu literatura. Basme sincretice de la Aurel Cărăşel

Aurel Cărăşel are una dintre cele mai prolifice evoluţii din fantastica românească postdecembristă, după ce a debutat în concursurile de literatură de anticipaţie din ultimii ani ai regimului comunist. Profesor de literatură cu un demonstrat interes pentru compilaţia didactică, autor de romane sf publicate în colecţii importante româneşti, promotor versatil în fandomul pre şi post-decembrist, Aurel Cărăşel şi-a găsit amplitudinea maximă, în opinia mea, în proza scurtă. Cele două volume apărute la Editura Eagle (Botoşani, 2014), Poveşti de pe Muntele Golia şi Poveştile zînişoarei Nomia încep o serie de cel puţin şase, amănunt important fiindcă Aurel Cărăşel se lansează dincolo de titlurile volumelor într-o aventură nu numai editorială, ci şi într-una care testează graniţele genurilor şi speciilor literare sub care ne-am obişnuit să primim fantasticul. Nimic nou, în aparenţă, toţi autorii de la noi şi de aiurea practică în ultimii ani o hibridizare care a devenit canonică, să spunem. Personalizarea hibridului, de către autor pentru cititor, îi dă primului vocea proprie şi ultimului surpriza, dacă este cazul, în lectură. În Poveştile… sale, Aurel Cărăşel pare că nu face excepţie: el alege cu bună ştiinţă să prezinte ca basm fragmente de mitologie românească, nordică, mesopotamiană etc., grefate pe fragmente de fantasy […]