T-SHIRT. Repetiţia

Ca să arunc o privire la expoziţia lui Takashi Murakami sunt nevoit să fac două lucruri pe care le evit de obicei – statul la coadă şi călătoria cu liftul. Expoziţia e găzduită de Muzeul Mori, la etajul 53 al turnului cu acelaşi nume. Deci nu există altă soluţie. Cele şase lifturi sunt administrate de două fete în uniforme negre, care ne organizează politicos într-un pătrat de dimensiunile cabinei desenat pe podea, măsurând astfel cu impresionantă rapiditate cantitatea de public care va umple vehicolul la următoarea tură. Pentru a depăşi senzaţia de turmă care mă încearcă, studiez relaţia dintre ele. Una e în mod evident şefa.E uşor mai vârstnică decât cealaltă şi îi explică cu intensitate ceva despre metodologia profesiei. Discursul e însoţit de mişcări molatice ale mâinilor, ca un fel de mângâiere a aerului dintre ele, şi de continue înclinări ale torsului, înplecăciuni de atenuare a mesajului. Subalterna răspunde cu plecăciuni simetrice, executate cu aceeaşi frecvenţă. Amândouă zâmbesc. Desprins din context, acest dialog devine o performaţă ludică, un fel de balet mecanic oskarschlemmerian, executat cu graţie de două personaje cu graţie aviară.  Readus în context, episodul exprimă esenţa texturii sociale japoneze – privirea celuilalt. Momentul interacţiunii, de orice fel […]