CORESPONDENŢĂ DE LA BRUXELLES. Frica şi neutralizarea politicii
- 26-11-2015
- Nr. 800
-
Cristian PÎRVULESCU
- Politic
- 1 Comentarii
Dacă ne uităm în presă, belgiană sau străină, Bruxelles-ul ar fi paralizat. De frică! Alerta privind ameninţarea teroristă este la cote maxime, nivelul 4 din 4 în regiunea Bruxelles şi 3 din 4 în restul ţării. Metroul şi şcolile închise, viaţa socială şi economică sînt reduse la minimum. Dar experienţa directă este diferită. Am aterizat cu cursa Tarom seara şi, de la aeroportul principal al oraşului, cel din Zaventem, trenurile şi autobuzele merg spre oraş, iar străzile care duc spre oraş sînt parcă mai aglomerate decît altă dată, într-o zi de marţi. Mulţimea de maşini pe care am văzu-o – care a culminat cu un blocaj de aproape 10 minute în zona sensului giratoriu din Piaţa Schuman, unde se află sediile Comisiei şi Consiliului – nu arată un oraş împietrit. Inerţia indusă de declaraţiile alarmiste ale autorităţii federale pare să fi fost depăşită. Dacă, de obicei, după-amiaza tîrziu şi seara, blocajul în circulaţia automobilelor este pe sensul dinspre Bruxelles spre periferii, şi nu în sens invers, acum situaţia s-a schimbat. Lipsiţi de facilitatea pe care o reprezintă metroul şi tramvaiul subteran din zona centrală, bruxellezii folosesc maşinile personale, şi astfel se ajunge la blocarea circulaţiei pe arterele principale. Probabil că, […]
Fără îndoială, discreditarea – politicii, a statului ca formă de organizare şi menţinere a echilibrului social şi a democraţiei – nu este de natură să rezolve decalajele economice şi sociale sau conflictele armate şi terorismul acestui secol. Soluţia trebuie căutată şi asumată de către fiecare actant social, fie că e vorba de liderii statelor sau de partidele politice, de guverne, parlamente, organiţaţii suprastatale, nonguvernamentale sau de media. Dar, înainte de orice, este nevoie de asumarea şi practicarea valorilor umaniste, indiferent de apartenenţa religioasă, ceea ce impune clarviziune şi responsabilitate şi din partea liderilor religioşi, ale căror acţiuni şi modele pot contribui la instaurarea păcii sociale pe planetă (prin respectarea libertăţii de a fi musulman, creştin, mozaic sau budist, shiit sau sunit) sau, dimpotrivă, pot alimenta noi conflicte şi acte de terorism, până la distrugere totală! A sosit timpul ca orice acţiune politică – de la nivelul comunităţii la scară planetară -, să se întemeieze pe raţiune şi responsabilitate individuală, empatie şi instinct de conservare a diversităţii umane şi a valorilor ei. Personal, nu cred că există o altă şansă!