Cu faţa spre vocaţie

Pe 8 noiembrie, profesorul Dumitru Micu a împlinit 87 de ani. L-am cunoscut datorită poetului Ion Brad, pe care îl acompaniam, cu ani în urmă, într-o vizită la domiciliul criticului. Întîmplător, cei doi scriitori, colegi de studenţie clujeană, sînt născuţi în aceeaşi zi, dar la un an distanţă: Dumitru Micu în 1928, la Bîrsa, în Sălaj, Ion Brad în 1929, la Pănade, satul lui Timotei Cipariu. Recunosc că mă intimida întîlnirea cu reputatul critic şi istoric literar, care debutase ca poet. De citit, îi citisem pînă atunci, pe lîngă unele prefeţe şi cronici parcurse ocazional, doar masivul studiu G. Călinescu: între Apollo şi Dionysos, din 1979, care mă fascinase şi, totodată, mă complexase prin seriozitatea şi luxurianţa cercetării, prin stilul clar şi elegant, prin empatia arătată autorului Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent. (Semnalez această empatie pentru că nu oricine posedă atuurile de a-l desluşi pe G. Călinescu. Unii nu-i stăpînesc corect nici măcar semnătura, dar se lasă seduşi de infailibila – era să scriu inefabila – iluzie că i-au intuit personalitatea.) Ar fi, cred, ridicol să evidenţiez şi erudiţia somptuoasă a unui universitar de prestigiu cum este Dumitru Micu. Doar cineva anchilozat într-o impenitentă obtuzitate, ca […]