Cecilia Hansson

Reflex în oglindă (fragmente)   Cele mai importante clădiri sînt de-a lungul rîului. Sala de sport şi oţelăriile. Peste întregul oraş – o pătură de fum apăsător-cenuşie.   Dincolo de fereastra mea: copaci cu muguri mari. Pe stradă, cenuşa oţelăriilor se amestecă în ploaie. Într-o lună termin a noua.   Toţi mugurii vor exploda în verdeaţă. Fericirea mă va înăbuşi.   Emmausul din Svartöstaden e deschis şi sîmbăta. Fuste din batic, sacouri cu bile de naftalină în buzunare. Adulmec mirosul strecurîndu-mă printre umeraşe. Bluze ţepoase şi dantele impregnate cu levănţică îmi zgîrie antebraţele. Obrajii îmi ard, strîng la piept un munte de stofe.   Tîrăsc maşina de cusut în camera mea. Să coşi, să descoşi, să redesenezi reverele hainei. Podeaua s-a umplut de petice şi ace, dantelele strălucesc.   Să îmbraci haine cu cusături şovăitoare, abia încropite. Fusta are parfum de levănţică. Îmi pun o casetă în walkman – umerii hainei sînt ţepeni în continuare. Paltonul: o armură.   În buzunarul exterior al ghiozdanului strîng bucăţi de oţel şi pietre. Cînd trec prin poarta şcolii: nu sînt ca ei.   Pulovere cu crocodili Lacoste contrafăcuţi şi gulere înalte căzute.   Ei sînt cum e gelul lor de păr: vopsiţi în […]