Viktor Johansson

dacă ne-am fi născut acum douăzeci şi doi de ani şi am fi continuat tot aşa…   Lăsaţi-ne în pace puţin şi-o să inventăm un alt fel de a ne îndrăgosti, lăsaţi-ne să ne prindă razele ultimului soare care mai răsare. Să producem vitamine şi să ne lăsăm părul să crească. Nu, n-avem lanterne şi nici baterii s-o facem într-o altă zi. Zburdînd şi dînd cu piciorul în stîlpii de iluminat, Copiii Noi s-au născut la nouă luni după Marea Pană de Curent. Există oameni care stau cu lumina stinsă de dragul lor şi-şi usucă părul peste noapte.   În clasa a cincea, colega mea şi-a pierdut un braţ într-un accident de maşină. Cineva a ridicat mîna şi a întrebat dacă braţul respectiv s-a transformat într-un înger sau o aripă. În drum spre casă, am făcut îngeri de zăpadă, folosindu-mi doar braţele. Oare gesturile şi lucrurile pe care le lăsăm în urmă vor fi considerate ritualuri sau religii mai tîrziu? Nu vrem decît nişte cioturi pe care să ataşăm cerului, păsărilor şi micilor urne. Dă-mi chiştocul ăla, vreau să fumez filtrul pînă cînd n-o să mai am nimic care să mă protejeze. Vreau să fumez raiul pînă cînd nu mai […]