Un om, un cal şi-o lectură publică

Vinerea trecută am avut o lectură publică, însoţită de muzică, în oraşelul Leer, în Frislanda de Est, o regiune din Nord-Vestul Germaniei, la Marea Nordului, la zece kilometri de Olanda.  Plecînd în dimineaţa lecturii cu maşina din Düsseldorf, la un moment dat, am coborît, de pe autostradă, într-o zonă rurală, ca să mai savurez peisajul. Şi am luat-o prin Frislanda de Est, pe şoseaua naţională, peste nesfîrşite cîmpuri cu vaci păscînd visătoare şi pe lîngă turbine eoliene, uriaşe, cît Gulliver. Şoseaua era pustie, prin sate nici ţipenie de om, de parcă intrasem într-un tablou al lui Giorgio de Chirico, varianta nordică. Nu mai eram deloc sigur dacă mă aflu pe drumul cel bun, pe indicatoarele rutiere apăreau exclusiv nume de localităţi necunoscute mie. Într-un tîrziu, descopăr uşurat un tip, care, mergînd agale de-a lungul şoselei, ducea un cal de dîrlogi. Încetinesc, opresc maşina lîngă el, deschid uşa.  „Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, cum se ajunge la Leer?“, întreb. Tipul mă măsoară scurt din priviri, apoi mormăie: „Stai, să-mi duc calul de-aici“. Şi merge mai departe, fără să mă mai învrednicească cu vreo vorbă în plus sau cu vreo privire. Mă gîndesc frustrat că ţăranul asta, probabil, nu vrea să stea […]