„Politica“ scriitorului implicat

În ziua în care scriu aceste rînduri – 30 ianuarie a.c. –, se împlinesc deja nouă ani de la dispariţia scriitorului şi intelectualului Gheorghe Crăciun. Am citit şi/sau am recitit, în acest interval, mare parte dintre cărţile autorului; şi impresia ce se conturează tot mai pregnant, cu fiecare an, este aceea a unei opere nu doar unitare, complexe, extrem de personale – construite pe un proiect intelectual (implicit teoretic) foarte ambiţios –, dar şi foarte vii şi cît se poate de provocatoare, promiţînd totodată să rămînă astfel încă mulţi ani de aici înainte. Pe ce se întemeiază această (senzaţie de) vivacitate a scrisului lui Gheorghe Crăciun? Pe o trăsătură structurală (şi structurantă!) a acestui autor: o naturală predilecţie pentru Idee, însă pentru – trebuie subliniat – acea Idee care nu e abstracţiune descărnată, rigidă şi, pînă la urmă, ameninţată de vacuitate, ci vine să se muleze, cu firească maleabilitate, pe un concret bogat, divers, dens, poros. Fie că vizează condiţia umană într-o accepţiune mai largă, fie că se referă la artă (la arta scrisului, între altele) sau la mecanismele socialului şi ale politicului, reflecţia circumscrisă operei acestui autor are, cu adevărat, consistenţă, pentru că are corporalitate. Un proiect intelectual Cîtă concreteţe […]