„Cititorul ar trebui să aştepte marile romane ale acestor vremi“

Este unul dintre cei mai iubiţi scriitori pe care i-a dat generaţia ’80, un prozator care şi-a cucerit cititorii cu povestiri şi romane sofisticate şi care şi-a redefinit stilul, de la un titlu la altul, aşa cum foarte puţini au reuşit s-o facă. Romanul său Medgidia, oraşul de apoi (Editura Cartea Românească) rămîne printre cele mai iubite cărţi apărute în ultimii ani, iar noul roman, Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui,  publicat anul trecut la aceeaşi editură, deschide o breşă în trecutul mult mai recent: zorii tranziţiei şi amestecul fostei Securităţi în lumea presei, dar şi a primelor afaceri. Cristian Teodorescu a povestit despre eforturile cerute de aceste cărţi, atît de diferite, despre descoperirile pe care i le-au prilejuit, dar şi despre volumele care le vor continua: Cartea copiilor şi un nou roman, care completează lumea din Medgidia.   În Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui, oferiţi cititorilor acces în bucătăria unei publicaţii nouăzeciste a cărei apariţie presupune conexiuni cu fosta Securitate. Cît de indigest a fost acest subiect pentru dumneavoastră? Cum lucrează un prozator cu „materie neagră“? Cu puţine excepţii, securiştii şi-au băgat adînc coada în publicaţiile apărute după 1989. (Fiindcă în cele dinainte  se aflau cu arme şi bagaje.) Îmi aduc aminte […]